Ieri a fost a fost a opta zi de proteste îndreptate împotriva regimului Băsescu. Protestele începute în data de 13 ianuarie, în semn de solidaritate cu doctorul Raed Arafat, care demisionase cu trei zile înainte din Ministerul Sănătăţii, au continuat. Chiar dacă Arafat a fost repus în funcţie, mizându-se pe calmarea spiritelor, acest lucru nu s-a întâmplat, iar manifestaţiile au continuat în toată ţara, punctul central al acestora fiind Piaţa Universităţii din Bucureşti. Nemulţumirile populaţiei s-au acumulat în timp, fiind cauzate de criza economică, măsurile de austeritate, lipsa locurilor de muncă, corupţie şi multe altele. Protestele au fost în mare parte pajnice, dar au fost şi violenţe care au necesitat intervenţia jandarmilor. Revendicările oamenilor sunt şi ele dintre cele mai diverse, dar se disting trei mari doleanţe: demisia preşedintelui Traian Băsescu, demisia Guvernului Boc şi organizarea de alegeri anticipate.
Azi e a noua zi de proteste, mâine ar putea urma a zecea, poimâine a unsprezecea şi aşa mai departe. Orice s-ar întâmpla, e clar că zilele acestei puteri sunt numărate. Dar ce vom pune în loc? Nici opoziţia actuală nu se bucură de o popularitate foarte mare. Din contră, întreaga clasă politică a ajuns la un minim de încredere, în cei 22 de ani de democraţie. Se vehiculează ideea conform căreia "toţi sunt la fel", ceea ce nu lasă loc unei soluţii viabile. Şi atunci apare întrebarea: România are vreun viitor, sau plecăm cu toţii din ţară, lăsându-i ultimului privilegiul de a stinge lumina?
