Feciorii

În Tohanu Nou există o tradiţie de ani de zile. Această tradiţie s-a păstrat până în zilele noastre, doar că acum e mai mult o afacere. Adică un prilej de a face nişte bani.

În fiecare an pe 25 decembrie, ziua în care credincioşii creştini sărbătoresc Crăciunul, o ceată de tineri, care îşi spun "feciori", se plimbă prin Tohanu Nou, fac nişte zgomot şi aşteaptă să primească bani pentru asta! O să fiu un pic mai explicit. În data de 6 decembrie are loc alegerea vătafului, adică a conducătorului cetei, şi cel care rămâne cu banii. Acesta are timp până la Crăciun să coopteze în echipa sa un număr valabil de feciori, cu care să facă anumite repetiţii, să facă rost de ţoale populare şi să arvunească nişte muzicanţi pentru marele bal, care va avea loc pe 26 şi pe 27 decembrie. După acelaşi principiu, se organizează şi o ceată mai mică, formată din minori, care se numeşte "feciorii mici". Aceştia reprezintă garanţia că tradiţia veche de zeci de ani va merge mai departe.

În dimineaţa Crăciunului cele două cete de feciori merg la biserică, unde interpretează un miniconcert format din două colinde de fiecare ceată, din totalul de cinci colinde pe care le au în repertoriu. După ce primesc binecuvântare preotului, feciorii pornesc pe străzile satului pentru a face câte cinci minute de zgomot în fiecare curte şi pentru a primi câţiva bani în geanta vătafului. Băieţii pornesc dintr-un capăt al Tohanului Nou şi bat din poartă în poartă, cu speranţa că vor fi primiţi de cât mai mulţi consăteni. Responsabil cu acest lucru este armaşul. Pentru fiecare stradă principală este desemnat câte un armaş. Nu ştiu cine e armaş la mine pe stradă, dar sunt convins că acesta se va lovi cu capul de poarta mea încuiată, la fel ca în ultimii zece ani(tradiția e tradiție). Decât să-i ascult pe feciorii din Tohanu Nou, mai bine ascult nişte feciori din Oslo sau din Espoo, adică Dimmu Borgir sau Children of Bodom. Pe lângă bani, feciorii mai primesc şi băutură, fiecare gospodar dorind să contribuie la starea lor de ebrietate. La sfârşitul zilei feciorii ajung la ultimele case, beţi, obosiţi, răguşiţi şi cel mai probabil, mai puţini ca la început. De multe ori s-a întâmplat ca unii să fie răpuşi de alcool. Zgomotul produs este din ce în ce mai distorsionat, greu perceptibil, chiar deranjant. Cu toate astea, oamenii le dau banii planificaţi, chiar dacă nu le-a plăcut ceea ce au ascultat, pentru a nu se face de căcat.

A doua zi, feciorii ies în centrul satului pentru o sârbă tradiţională, după care poate să înceapă mult aşteptatul bal al feciorilor. Evenimentul sfârşitului de an este aşteptat cu deosebit interes de toată suflarea satului, de la tineretul bovin, până la bătrânii de modă veche şi familiştii nostalgici. Timp de două zile are loc la Căminul Cultural o combinaţie formată din transpiraţie şi manele, udată din belşug cu alcool şi asezonată cu sârbe şi brâuri, la cerere. Plus bătaie. La mulţi ani!

Ştefan Hruşcă

Luna decembrie este prima lună de iarnă şi ultima lună a anului. În această lună se fac bilanţurile anului care se încheie şi planurile pentru noul an. Cele mai des întâlnite cuvinte folosite în cele 31 de zile ale lunii sunt: zăpadă, frig, cadouri, colinde, Crăciun şi Revelion. Luna decembrie e marcată de două personaje care vin de peste mări şi ţări. Unul vine din Laponia şi aduce cadouri, iar celălalt vine din Canada şi aduce colinde. Este vorba de Moş Crăciun şi Ştefan Hruşcă, doi bătrânei simpatici care aduc bucurie în casele oamenilor. Primul aduce bucurie în fiecare an, negreşit, în a douăzecişicincea zi a lunii, în timp ce al doilea aduce bucurie în exces, în fiecare zi a lunii, chiar şi de două ori pe zi.

Ştefan Hruşcă va susţine azi la Braşov un concert extraordinar de colinde, în cadrul turneului internaţional "Colinde 2010". Evenimentul va avea loc în Piaţa Sfatului, de la ora 18, şi va fi posibil datorită primarului moldovean al Braşovului, celebrul George Scripcaru. După ce va aprinde bradul de Crăciun, primul om de sub Tâmpa îl va invita pe scenă pe omul lunii decembrie, primul colindător al ţării, Ştefan Hruşcă. Acesta ne va povesti ca în fiecare an, cum s-a născut Cristos la Viflaim, ne mai spune că florile sunt dalbe şi că leru-i ler. Colindătorul maramureşean va rămâne peste noapte la Braşov, deoarece a doua zi este programat un alt concert extraordinar de colinde, la Centrul Cultural Reduta. Apoi Maratonul Colindelor continuă în 8 decembrie la Roma, în 9 la Bucureşti, în 10 la Tulcea şi Constanţa, în 11 la Brăila şi Galaţi, în 12 la Rădăuţi şi Suceava şi tot aşa până la sfârşitul lunii, când Ştefan Hruşcă se întoarce în ţara adoptivă, pentru ultimele concerte ale anului 2010 şi pentru a pregăti turneul de anul viitor.

În loc de încheiere, am două veşti, una bună şi una rea. Vestea bună e că Moş Crăciun va veni şi peste o sută de ani. Vestea rea e că Ştefan Hruşcă va mai veni doar câţiva ani.

Estetica urâtului

Urâtul este opusul frumosului. Urâtul poate fi descris prin cuvinte ca: asimetrie, dizarmonie, dezordine, desfigurare şi este prezent în tot ceea ce ne înconjoară. Ca formă de exprimare artistică, urâtul a avut şi are şi astăzi reprezentanţi de seamă: Pablo Picasso, Salvador Dali, Charles Baudelaire, Tudor Arghezi, Marilyn Manson. Un reprezentant al urâtului despre care vreau să spun câteva cuvinte, e primarul moldovean al Braşovului, pedelistul George Scripcaru.

După ce a construit un patinoar frumos, dar cu o sumă "urâtă" de 12 milioane de euro(prietenii ştiu de ce), după ce a făcut peste 20 de sensuri giratorii în tot Braşovul(prietenul Butuza ştie de ce) şi după ce şi-a ridicat un hotel hidos în Piaţa Unirii, primul gospodar din Braşov s-a gândit că nu e de ajuns. Astfel, în plin centrul Braşovului a apărut peste noapte o amenajare urbanistică demnă de filmele horror. La intersecţia străzilor Nicolae Bălcescu, Grigoraş Dinicu, Johann Gött şi Diaconu Coresi au apărut dintr-o dată patru forme geometrice formate din borduri şi aplicate pe pavajul deja existent. Este vorba de trei dreptunghiuri(unul mai mare ca altul) şi un pătrat. Fiecare dreptunghi este mărginit de o ramă metalică vopsită în alb, care formează un contrast de efect cu pământul negru din interior. În pământ sunt plantate câte două-trei tufe în fiecare dreptunghi, iar în mijlocul pătratului e un pom, care e pus acolo ca nuca-n perete.

În final vreau să-i transmit grădinarului numărul unu, nişte sugestii pentru viitoarele realizări. Pe Strada Republicii ar putea face un strat imens cu tufe(dintr-un capăt în celălalt), iar în Piaţa Sfatului, în locul fântânii arteziene, ar fi indicat să pună pământ, în care să planteze nişte tufe şi un pom.

Gabi SIDA

Nu este o supravieţuitoare a lagărului de la Auschwitz, nu e Baba Cloanţa şi nici "moartea în vacanţă"(cu toate că seamănă). E Gabi SIDA, Regina Porno a Tohanului Nou. Ca orice sat care se respectă, Tohanu Nou a oferit locuitorilor săi, dar şi străinilor în acelaşi timp, un personaj prezent pretutindeni în lumea rurală: curva satului.

Gabi SIDA este o nimfomană notorie, o adevărată maşină de făcut sex, care a iniţiat de-a lungul anilor sute de masculi, în arta amorului. Aş compara performanţele obţinute de Gabi în plan sexual, cu cele obţinute de Martina Navratilova, în tenis. Ambele au fost campioane absolute în domeniul lor, cu greu putând fi egalate sau depăşite. Însă marea diferenţă dintre cele două e orientarea sexuală. Martina Navratilova e lesbiană convinsă, în timp ce Gabi are trei mari plăceri în viaţă: dansul, vinul şi pula.

Preotul, partidul şi brănenii

Această poză a fost făcută luna asta la Bran, cu ocazia Festivalului Brânzei şi Pastramei "Răvăşitul Oilor". În prim plan avem trei personaje. Tipa blondă(de pe profilul de Facebook al căreia, am luat poza) este din Bucureşti şi a venit la Bran, aşa cum fac foarte mulţi bucureşteni în week-end, să mănânce nişte produse tradiţionale şi să ia o gură de aer proaspăt de la munte. Cel din dreapta nu ştiu cine e, dar seamănă cu ăla din reclama cu halatu'. De observat preocuparea şi dăruirea cu care manevrează pastrama. E un ajutor de nădejde.

Personajul principal din această poză e cel cu pălărie, ochelari, barbă, vestă maro, cămaşă roşie şi care întoarce carnea cu zâmbetul pe buze. Preotul din Tohanu Nou, căci despre el este vorba, vinde bulz şi pastramă de oaie, după ce făcuse acelaşi lucru în urmă cu o săptămână, la un festival similar organizat în Tohanu Nou. În afară de activităţile comerciale, preotul nostru mai este implicat şi în politică. El este membru PSD, partidul lui Victor Ponta şi al lui Ion Iliescu, care pot fi astfel comparaţi cu Iisus Hristos şi Dumnezeu.

După aceste dezvăluiri incendiare trebuie să mă rog ca domn' părinte să nu citească FOAMEA. În caz contrar, mă pot alege cu un blestem deosebit de periculos, aruncat asupra mea de acest purtător de sutană. Mă pot aştepta să mi se albească tastatura, să îmi crape monitorul, sau chiar să îmi cadă posterul cu Metallica de pe perete. Doamne fereşte!

Hipsterii

Această subcultură a apărut în urmă cu puţin timp în New York şi s-a răspândit foarte rapid în SUA, apoi în Europa, ajungând în ultimii ani chiar şi pe plaiurile mioritice. E foarte puţin probabil să întâlneşti hipsteri în Poiana Mărului sau în Moieciu de Sus, dar îi vei observa cu siguranţă în marile oraşe. Mediul urban e locul în care se simt cel mai bine. În Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca şi Timişoara sunt cei mai mulţi hipsteri pe metru pătrat.

Hipsterii sunt adolescenţi şi tineri educaţi, sau care par a fi educaţi, pasionaţi de modă, artă şi tot ce este nou. Aceştia se opun cu îndârjire mainstream-ului şi se consideră independenţi. Hipsterii caută să lucreze în domenii cool, precum jurnalismul, publicitatea, artele plastice, muzica, nicidecum în vreo uzină sau în sistemul bugetar. Despre muzica pe care o ascultă hipsterii, pot spune doar că e cântată de formaţii obscure, cu nume ciudate, pentru care termenul underground e prea mult spus. În acelaşi timp, hipsterii preferă bicicleta în locul maşinii, asta pentru că sunt ecologişti convinşi, se droghează şi se îmbracă sinistru.

Pălărie, eşarfă, ochelari imenşi, haine vintage, pantaloni coloraţi şi strâmţi, tenişi Converse, acestea sunt elementele nelipsite din garderoba oricărui hipster. Pe lângă astea, mai poate apărea un aparat foto Nikon sau Canon la gât, sau o geantă pe umăr având înăuntru un iPod, un iPhone, un iPad sau orice produs de la firma lui Steve Jobs. Pentru că e cool.

Futaiuri memorabile

În luna august blogul FOAMEA a fost vizitat de câteva sute de indivizi. Unii au ajuns pe blog în mod direct, prin tastarea adresei URL în browser, alţii au ajuns prin intermediul unor legături din alte bloguri sau site-uri şi mai sunt unii care au citit FOAMEA prin intermediul sau cu ajutorul celebrului motor de căutare Google. Acestea sunt o parte dintre cuvintele şi expresiile memorabile folosite pentru căutare, exact aşa cum au fost scrise:

exista legea pizdei

masina lui fuego

futaiuri memorabile

locuri de futut langa brasov

unde gasesti de futut an brasov

nu exista barbat impotent exista femeie nepriceputa

nu exista barbati impotenti ci femei nepricepute

muzica populara cu vorbe pornografice

muzica oaia sa futa pe caii

sa-ţi fut muia de pereţi

Bizonii din trafic

Bizonul este un animal ierbivor masiv din categoria rumegătoarelor, aparţinând familiei Bovidae, care a fost în trecut foarte răspândit în regiunile emisferei nordice. Bizonii sunt reprezentaţi de mai multe specii: bizonul nord-american(Bison bison), cel european, cunoscut şi ca zimbru(Bison bonasus) şi bizonul din trafic, o specie întâlnită cel mai des pe drumurile din România.

Bizonii din trafic sunt acei participanţi la trafic, care, prin acţiunile pe care le fac sau pe care nu le fac, îngreunează, pun în pericol sau chiar împiedică bunul mers al traficului. Bizonilor nu le place Codul Rutier. Ei fac orice pentru a-l încălca. Bizonii traversează strada prin locuri nepermise, depăşesc viteza legală, nu acordă prioritate, opresc, staţionează şi parchează unde au chef. Există unii bizoni care conduc fără permis de conducere sau aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice. Aceştia sunt cei mai periculoşi, din cauza lor producându-se foarte multe accidente.

Bizonii din trafic se deplasează în mai multe feluri: pe două roţi, pe trei roţi, pe patru roţi, pe mai multe roţi sau pe două picioare. Diferenţa dintre bizonii cu două picioare şi cei cu patru picioare e că cei din urmă sunt pe cale de dispariţie.

Vorbele lu' Aurică

Aurică e patronul clubului "Cai verzi pe pereţi" din Tohanu Nou. În acelaşi timp, el este şi barman dar şi consumator. În această ultimă ipostază, Aurică condamnă la întuneric, în zilele bune, aproximativ un litru de vodcă. Cu ajutorul acestui stimulent, Aurică a rostit de-a lungul anilor vorbe memorabile. Unele sunt creaţii proprii, altele sunt preluate, dar toate sunt profunde şi au un farmec aparte. Vorbele lu' Aurică nu te lasă indiferent. Acestea sunt o parte dintre ele:

O viaţă avem şi-o gaură în cur.

Decât o sută de ani cioară, mai bine trei ani vultur.

Decât să plângă mama, mai bine plânge mă-ta.

Ce face omu' beat, nu face ăl treaz în veci; ce face o femeie cu curu', nu fac şapte bărbaţi.

Dragostea e ca căcarea, cum vine aşa trece.

Nu există bărbaţi impotenţi, doar femei nepricepute.

Nu există femei urâte, doar bărbaţi insuficient de beţi.

Femeia e formată dintr-un neuron şi un maţ. Neuronu' o ajută să umple maţu'.

Orice futai începe şi se termină cu o muie.

Cât ai degete şi limbă, legea pizdii nu se schimbă.

Fuţi, nu fuţi, vremea pulii trece.

De futut fute oricine, da' pentru labă îţi trebe pulă.

De când s-a inventat muia, mi-e lene să mai fut.

Cai verzi pe pereţi

Pe o stradă din Tohanu Nou, deasupra unei porţi de lemn, este atârnat un glob de sticlă. Odată cu lăsarea serii acesta se aprinde în diferite culori, roşu, galben, verde, albastru. Pentru cunoscători acesta este semnul că e deschis "la Aurică". Clubul lui Aurelian se numeşte mai nou "Cai verzi pe pereţi", iar pentru a ajunge la el trebuie să deschizi poarta din lemn care scârţâie din toate încheieturile, să te laşi ghidat de lămpile cu senzor de mişcare de pe margine şi să intri pe ultima uşă pe stânga. Dacă în faţa ochilor îţi vor apărea cei doi cai verzi din imagine, înseamnă că ai ajuns unde trebuie.

Clubul tohănean e deschis în fiecare zi(mai putin duminica) începând de la 18:00 şi până când ultimul client îşi soarbe băutura şi are trei încăperi. În prima se află barul, unde îl vei găsi pe Aurică şi un loc de dans dotat cu lumini multicolore şi coarne de cerb. A doua încăpere are o nuanţă mov dată de neoanele amplasate strategic deasupra meselor. În timp ce stai la masă poţi să urmăreşti ştirile sau să te uiţi la vreun meci, film sau documentar, la televizorul din colţ. Dacă vrei să îţi verifici E-mail-ul sau să vezi ce mai e nou pe Facebook, poţi să mergi în a treia cameră, unde sunt înghesuite 8 calculatoare conectate la Internet. Pentru cei care preferă şi alte sporturi în afară de "halbere", "coniac-canoe" şi "sticlism", există o masă de tenis montată în curte şi o ţintă pentru darts.

Orice preocupare ai, la Cai verzi pe pereţi nu ai cum să te plictiseşti. Aurică, în cele trei ipostaze în care se află, de patron, barman şi consumator, va face tot posibilul să te simţi bine. Preţurile sunt foarte mici, comparabile cu cele de la hypermarket, servirea promptă şi muzica variată. Poţi să asculţi muzică populară, muzică de club, cântece de munte sau chiar heavy metal, în funcţie de clienţi. Aceştia sunt în general oameni obişnuiţi, care se distrează civilizat, astfel că serile se lungesc de cele mai multe ori până târziu în noapte, când ultimul stinge lumina.

Tarpanu'

Pe strada mea, la câteva case distanţă, zace încremenită în timp o maşină roşie. I se spunea "Furia roşie turbo", acum i se spune "Tarpanu'". Este vorba despre un Renault 11 din 1986 care şi-a trăit momentele de glorie în urmă cu trei ani, când alerga prin Bulgaria cu 150 km/h. A urmat drumul Vama Veche - Tohanu Nou, ultimul drum important înainte de o pauză prelungită, în care a îndurat geruri năprasnice sau călduri insuportabile, toate astea sub cerul liber. De doi ani şi ceva, maşina roşie nu s-a deplasat nici măcar un metru. Acum Tarpanu' se uită cu jind la cele câteva zeci de maşini care trec zilnic pe lângă el şi aşteaptă o minune care să-l pună în mişcare şi să-l salveze de programul "Gloaba", pardon, "Rabla".

România e cool!

În urmă cu cinci ani, am scris câteva cuvinte despre ţara în care m-am născut şi în care trăiesc, despre oamenii care o populează şi despre preferinţele lor. Acum, la jumătate de deceniu distanţă, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Oamenii sunt la fel, cultura e cam la acelaşi nivel, preşedintele ţării e acelaşi, aşa că şi cuvintele au rămas neschimbate:

Oameni de căcat,
Cultură zero,
Fetiţe deflorate,
Manele şi alcool.

România e cool!

Las-o bă că merge aşa!

Acest trotuar se află în Braşov şi a fost asfaltat doar pe jumătate. Probabil că s-a terminat asfaltul. Sau a început ploaia. Sau muncitorii s-au plictisit. Sau muncitorii nu au fost motivaţi. Sau aceiaşi muncitori fac lucrurile doar pe jumătate. Fumează o ţigară pe jumătate, după care o aruncă, mănâncă doar jumătate de farfurie de ciorbă, se uită doar la prima repriză dintr-un meci de fotbal şi îşi satisfac femeia pe jumătate. Asta din cauză că suferă de ejaculare precoce. Dar cea mai mare problemă a lor este alta. Ei suferă de sindromul poporului român: "las-o bă că merge aşa!".

Fuego

Numele lui real e Paul Ciprian Surugiu, s-a născut în data de 23 august 1976 la Turda şi este cântăreţ de muzică uşoară, dar prestează şi muzică populară şi colinde, când e cazul. Cu faţa lui blajină, de om nevinovat, nici nu putea să cânte altceva. Numele din buletin nu prea l-a ajutat, aşa că a trebuit să-şi aleagă un nume de scenă. Metoda folosită a fost una foarte originală: a amestecat 50 de bilete cu cuvinte din dicţionarul spaniol-român, din care a extras unul. S-a nimerit să fie "Fuego". Şi aşa i-a rămas numele.

Odată, când mă întorceam din Braşov, am avut ghinionul să dau peste o familie de fani ai lui Fuego. M-am urcat în maşină, fără să ştiu ce mă aşteaptă. Bărbatul, care era evident sub papuc, conducea fără să scoată o vorbă. Fata stătea cuminte în spate, lângă mine, îmbrăcată într-un costum popular. Femeia, însă, a ţinut să-mi arate cât de important e Fuego pentru familia lor. Mi-a povestit tot drumul ce frumos a cântat drăguţul de el, faptul că fetiţa lor cântase în deschidere şi că de-abia aşteaptă următoarea apariţie a vedetei preferate. Mai lipsea ca din difuzoare să se audă tot Fuego şi aş fi coborât din maşină. În orice caz, dacă m-aş întâlni cu individul pe stradă şi m-ar întreba: "Ce faci astă seară, tu?", i-aş răspunde aşa: "Prefer să merg pe jos din Braşov până în Tohanu Nou, decât să vin la concertul tău".

Mişcarea de rezistenţă

Pentru că politicos a ajuns să fie sinonim cu fraier, pentru că eleva porno e mai cunoscută decât elevii olimpici, pentru că primim bani din fonduri europene, dar nu suntem în stare să-i cheltuim, pentru că România se manelizează pe zi ce trece, pentru că de douăzeci de ani cântăm "Deşteaptă-te române" şi încă nu ne-am trezit, Jurnalul Naţional a pornit Mişcarea de Rezistenţă. Aceasta este o campanie de susţinere şi promovare a adevăratelor valori şi o încercare onestă, chiar disperată de a readuce în România bunul simţ, moralitatea, corectitudinea, educaţia şi excelenţa. FOAMEA susţine Mişcarea de Rezistenţă.

Droguri uşoare şi ţoale pentru cocalari

În ultima vreme au apărut în Braşov două categorii de magazine, care aparent nu au nicio legătură intre ele. În orice caz, ambele îmi provoacă greaţă.

Magazinele de vise s-au răspândit ca ciupercile după ploaie, ajungând la un moment dat la peste 20, în tot oraşul. Acestea vindeau scaieţi şi sare de baie sub denumirea de plante etnobotanice sau droguri uşoare. Mulţi fraieri au ajuns la spital după ce au consumat astfel de chimicale, dar cei care le-au vândut nu au păţit nimic. Mai nou, Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă prin care a interzis comercializarea unui număr de 36 de substanţe şi plante etnobotanice. Astfel, magazinele verzi au fost obligate să tragă obloanele.

A doua categorie de magazine este reprezentată de magazinele care vând ţoale pentru cocalari. Acestea au denumiri pompoase, vitrine inţesate, colorate şi sclipitoare. Ceea ce e mai grav, e faptul că magazinele pentru cocalari au invadat centrul oraşului. Locul lor este la periferie, acolo de unde au venit şi unde sper să se întoarcă. Dar asta nu o poate face Guvernul.

Fumatul dăunează grav sănătaţii

A trecut un an de când m-am lăsat de fumat. Aceasta e una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat până acum. M-am lăsat dintr-o dată, fără plasturi, pastile şi alte mizerii şi cu siguranţă nu mă voi apuca din nou.

Fumatul e un viciu parşiv care îţi fură trei lucruri importante. Fumatul îţi fură sănătatea. Primii afectaţi sunt plămânii, apoi inima, ficatul, stomacul, pielea. Un fumător e mult mai predispus la boli cardiovasculare, ulcer, bronşită şi alte boli pulmonare, disfuncţii erectile sau chiar cancer. Iar de aici până la moarte nu mai e decât un pas.

Fumatul îţi fură şi timpul. În timp ce fumezi nu poţi să faci multe lucruri. De exemplu, nu poţi să munceşti. Ai nevoie de o pauză de ţigară. Astfel productivitatea muncii scade. Ca să fumezi o ţigară ai nevoie, în medie, de 6 minute. Dacă fumezi un pachet pe zi, această activitate îţi va lua 120 de minute. Deci, ziua unui fumător e mai scurtă cu două ore.

Nu în ultimul rând, fumatul îţi fură banii. Un pachet de ţigări a ajuns la 10 lei şi se scumpeşte in fiecare an. Pentru un fumător care consumă un pachet pe zi, acest viciu îl va costa 300 de lei într-o lună şi 3600 de lei într-un an.

În concluzie, eu vă sfătuiesc pe toţi fumătorii, să vă lăsaţi de fumat cât mai repede, iar pe cei care nu v-aţi apucat încă, nici să nu o faceţi. Dacă vă hotărâţi să renunţaţi la dependenţă şi să deveniţi liberi, trebuie să ştiţi că pentru asta aveţi nevoie de ambiţie, voinţă şi o motivaţie foarte importantă. Doar cei puternici vor reuşi.