Ceea ce se întâmplă zilele acestea pe șoselele patriei îmi aduce aminte de un joc din adolescență. Atunci erau puține mașini pe străzi, dar azi orice individ, mai mult sau mai puțin dotat intelectual sau material, își permite să strunească mai puțini sau mai mulți cai putere în această cursă nebună spre moarte.
Cu volanul în mâini, protejați de caroserii metalice, needucați, turmentați, drogați, posedați, șoferii diabolici au ieșit la vânătoare de oameni pe șoselele prăpădite ale României, gonind cu viteză pe Autostrada spre Iad. Ziua sau noaptea, pe soare sau pe ploaie, pe ceață sau ninsoare, pe treceri pentru pietoni sau pe trotuare, pe autostrăzi sau pe drumuri comunale, accidentele se petrec oriunde, oricând și oricum. Mânați de ură și de alți demoni, acești imbecili produc tragedii în fiecare zi, gravitatea lor fiind direct proporțională cu viteza de deplasare. Cifrele statistice spun că pe drumurile noastre sunt cele mai multe accidente soldate cu morți și răniți grav din Europa, iar acestea sunt încă o dovadă că avem de a face cu un carnagiu grotesc, la fel ca în jocul Carmageddon.
În joc primeai puncte pentru fiecare atrocitate comisă. Cu mâinile pe tastatură, injectat cu ură și însetat de violență, erai recompensat pentru fiecare pieton spulberat. Siluete pixelate erau aruncate în aer și lăsate în urmă în bălți de sânge la fel de pixelate. Dacă omorai doi sau mai mulți pietoni deodată primeai bonus combo, iar pentru o crimă spectaculoasă primeai chiar bonus pentru impresia artistică. Dacă nu mai erau pietoni pe străzi, puteai să intri cu bolidul tunat pe trotuare, pe spații verzi, prin parcuri sau pe stadioane, să fugărești oameni îngroziți, stimulat de țipetele lor disperate. Iar dacă te plictiseai de aceste banalități, puteai să te ciocnești cu alte mașini, pentru mai multe puncte și mai multă satisfacție, într-un spectacol distructiv total. În final, trebuia să-ți distrugi toți oponenții sau erai distrus. Cu cât viteza era mai mare, cu atât mai spectaculos arăta scena crimei, cu victima lăsată nemișcată într-un morman de fiare pixelat și fumegând, aproape la fel ca în realitate.
Am scris despre ceea ce se întâmpla în trecut și despre ceea ce se întâmplă în prezent, despre mediul virtual și despre realitate, dar ceea ce vine e cel puțin la fel de înfricoșător. Nu e nici joc, nici realitate, dar e câte puțin din fiecare. Dragi tovarăși, vine Metaversul.
