Trăim vremuri tulburi, cu siguranţă cei mai întunecaţi ani de după 1989. Sunt anii lui Gigi Becali, un personaj malign cu care îmi pare rău că sunt contemporan.
Aşa cum spuneam în postarea anterioară, Gigi Becali face parte din noua nomenclatură şi e un model de urmat pentru mulţi dobitoci din ziua de azi. Născut într-o familie de oieri de origine aromână, în satul Zagna din judeţul Brăila, ajuns apoi la periferia Bucureştiului, Becali a fost încă de mic atras de bani, pe care îi fura din pantalonii tatălui său. După Revoluţia din 1989, Becali a parvenit peste noapte printr-un schimb de terenuri ilicit cu statul, mai precis cu Ministerul Apărării Naţionale. Apoi a pus mâna pe echipa de fotbal Steaua Bucureşti, pe care a distrus-o în câţiva ani. Cu notorietatea imensă dată de cea mai iubită echipă din România, Becali a intrat în politică, ajungând în Parlamentul Europei în 2009.
Misogin, rasist, xenofob şi incult, Becali e un grandoman dependent de atenţia opiniei publice. Individul apare zilnic la televiziunile avide după audienţă şi îşi varsă dejecţiile verbale în casele oamenilor, prin intermediul televizoarelor. Acest cancer al societăţii nu are nicio jenă în a jigni şi a înjura pe oricine. Toţi cei care au curajul să îl contrazică sunt imediat făcuţi proşti, urâţi, săraci sau homosexuali. Gigi Becali spune despre el că e un bun creştin, îşi face cruci şi dă bani nevoiaşilor, dar de fapt e un fariseu ordinar, care face toate aceste gesturi doar pentru publicitate şi pentru a-şi urmări interesele. Interesul lui în acest moment este să ajungă în Parlamentul României. Becali a fost primit de curând în PNL şi va candida în 9 decembrie pe listele USL, pentru un post de deputat, dar şi pentru un privilegiu foarte important: imunitatea parlamentară.
Deşi locul său e la închisoare, interlopul Gigi Becali va ajunge mai mult ca sigur în Parlamentul României. Acest lucru e posibil în România anului 2012, un stat mafiot în care democraţia e doar pe hârtie.
