Aeroportul Virtual Brașov-Ghimbav

Dragi tovarăși, minunea s-a produs! După amânări, întârzieri și blocaje repetate, obiectivul așteptat timp de zeci de ani de mâncătorii de mici din Brașov și din județele învecinate, a fost inaugurat azi. La ora 8:10, a aterizat la Ghimbav o aeronavă a companiei Tarom, venită tocmai de la București cu o cohortă de mancurți, în frunte cu tovarășul Adrian Ioan Veștea, Președintele Consiliului Județean Brașov și cel care a ajuns să taie panglica. Aceștia au fost asistați de un tradițional sobor de preoți, care s-au rugat ca toate lucrurile să decurgă în bună ordine, iar călătorii să aibă parte de condiții de zbor sigure și plăcute, binecuvântându-i și ferindu-i de tot ce-i rău. Se pare că nu prea le-a ieșit.

Prima cursă de linie de pe noul aeroport a fost efectuată de obscura companie românească Dan Air, cu destinația Stuttgart. Compania a modificat în ultima clipă ora decolării, debusolând complet pasagerii. Unii au spus că a plecat mai devreme, alții au spus că a plecat mai târziu. Unii se pare că au pierdut avionul. Total absurd!

Anomaliile nu s-au oprit aici. Ceea ce începe prost se termină și mai prost. Aceeași companie mediocră a anunțat frapant că avionul care era programat să vină de la Nürnberg și să aterizeze la Ghimbav, va ateriza la Otopeni la ora 23:20! Oamenii vor fi apoi transferați la Brașov cu autobuzul! Fabulos!

Acestea sunt dovezi în plus că Aeroportul Virtual Brașov-Ghimbav a fost deschis în cea mai proastă perioadă din istoria aviației. Întârzieri, devansări, amânări, anulări ale zborurilor. Sunt semne tot mai clare că, în Minunata Lume Nouă, mâncătorii de mici nu vor mai zbura cu avionul. În plus, acest aeroport a fost construit cu un turn virtual controlat de la Arad și are program de funcționare de la 7:00 la 19:00! Turn virtual - aeroport virtual. Iar compania Romatsa, cea care asigură monitorizarea traficului aerian, spune că nu are destui oameni instruiți, după apusul soarelui nemaifiind nimeni la monitoare! Absolut aberant!

Supermarketul Mega Image din Tohanu Nou e deschis la ora asta, în timp ce Aeroportul Virtual Brașov-Ghimbav e închis de două ceasuri și douăzecișidouă de minute! Dragi tovarăși, ați visat că veți zbura la și de la Brașov? Veți zbura, dar virtual.

Locul câinilor nu e pe străzi

La începutul acestei luni a avut loc un eveniment tragic în Bucureşti, în urma căruia un copil de 4 ani a murit muşcat de câini. De aici s-a declanşat un scandal mediatic de proporţii, care a readus pe tapet problema câinilor fără stăpân. Străzile României sunt pline de câini fără stăpân, iar acest lucru nu e normal într-o ţară europeană. Indiferent că le spunem comunitari, vagabonzi sau maidanezi, câinii nu au ce căuta pe străzi.

Câinele e un animal domestic, şi ca orice animal domestic, trebuie să aibă un stăpân uman, care să îl ţină în casă sau în curte, într-un spaţiu închis şi să aibă grijă de el. Eu nu am câine acasă, nu iubesc nici câinii şi nici oamenii, dar oamenii sunt mai importanţi decât câinii. Oamenii trebuie să se simtă în siguranţă atunci când sunt în spaţiul public şi nu să se teamă sau să se ferească de haitele de câini. Situaţia din acest moment îmi aminteşte de filmele cu personaje zombi. Patrupedele s-au înmulţit foarte mult în ultimii ani şi sunt tot mai periculoase. Sunt câini pe străzi în Braşov, în Bran, chiar şi la mine în sat, în Tohanu Nou, dar de departe cea mai mare problemă e în Capitală. Acolo sunt zeci de mii de câini vagabonzi şi o seamă de idioţi care au contribuit la situaţia din acest moment. Evident că e vina oamenilor că s-a ajuns aici, dar problema trebuie rezolvată cât mai repede.

Indiferent că vor fi adoptaţi de iubitorii de animale, că vor fi trimişi în spaţiu sau vor fi injectaţi letal, câinii trebuie să dispară de pe străzi. Locul câinilor nu e pe străzi.

Noi muncim, nu gândim

Au trecut 23 de ani de la evenimentele tragice de la mijlocul anului 1990, evenimente care au avut efecte negative asupra dezvoltării ulterioare a României. În 20 mai 1990 au fost organizate primele alegeri libere de după decembrie 1989, dar acestea au fost câştigate de neocomunişti. Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, a câştigat alegerile cu un procent zdrobitor de peste 65%, dar nu şi-a câştigat legitimitatea.

Au urmat proteste de stradă împotriva noii puteri, în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Mii de oameni, majoritatea studenţi, au ocupat piaţa şi au manifestat paşnic până în 13 iunie, când manifestaţiile au degenerat în violenţe. Au urmat confruntări cu forţele de ordine şi cu muncitorii veniţi în ajutor, dar "golanii" au rezistat şi piaţa nu a putut fi eliberată. Văzând că nu e cale de scăpare, Ion Iliescu a apelat la mineri. În 14 iunie, peste 10.000 de ortaci din Valea Jiului, conduşi de Miron Cozma, au ajuns în Bucureşti şi au evacuat Piaţa Univesităţii printr-o violenţă dusă la extrem. Dotaţi cu bâte, topoare şi alte obiecte contondente, minerii au lovit în stânga şi în dreapta, omorând 6 oameni şi rănind alte câteva sute. A doua zi, mulţimea primitivă s-a întors de unde a venit, nu înainte de a primi mulţumiri de la tovarăşul Iliescu.

Au trecut 23 de ani de la atrocităţile din iunie 1990, dar rănile nu s-au închis de tot, iar România a rămas cu sechele. Acele evenimente rămân în mintea românilor ca expresie a forţei brute împotriva puterii mult mai fragile a ideilor. Urmările mineriadei se văd şi astăzi, de aceea trăim într-o societate alterată, marcată de sărăcie, corupţie, lipsa educaţiei şi a bunului simţ, dar cel mai grav e că cei vinovaţi nu au răspuns pentru faptele lor.

Gigi Becali

Trăim vremuri tulburi, cu siguranţă cei mai întunecaţi ani de după 1989. Sunt anii lui Gigi Becali, un personaj malign cu care îmi pare rău că sunt contemporan.

Aşa cum spuneam în postarea anterioară, Gigi Becali face parte din noua nomenclatură şi e un model de urmat pentru mulţi dobitoci din ziua de azi. Născut într-o familie de oieri de origine aromână, în satul Zagna din judeţul Brăila, ajuns apoi la periferia Bucureştiului, Becali a fost încă de mic atras de bani, pe care îi fura din pantalonii tatălui său. După Revoluţia din 1989, Becali a parvenit peste noapte printr-un schimb de terenuri ilicit cu statul, mai precis cu Ministerul Apărării Naţionale. Apoi a pus mâna pe echipa de fotbal Steaua Bucureşti, pe care a distrus-o în câţiva ani. Cu notorietatea imensă dată de cea mai iubită echipă din România, Becali a intrat în politică, ajungând în Parlamentul Europei în 2009.

Misogin, rasist, xenofob şi incult, Becali e un grandoman dependent de atenţia opiniei publice. Individul apare zilnic la televiziunile avide după audienţă şi îşi varsă dejecţiile verbale în casele oamenilor, prin intermediul televizoarelor. Acest cancer al societăţii nu are nicio jenă în a jigni şi a înjura pe oricine. Toţi cei care au curajul să îl contrazică sunt imediat făcuţi proşti, urâţi, săraci sau homosexuali. Gigi Becali spune despre el că e un bun creştin, îşi face cruci şi dă bani nevoiaşilor, dar de fapt e un fariseu ordinar, care face toate aceste gesturi doar pentru publicitate şi pentru a-şi urmări interesele. Interesul lui în acest moment este să ajungă în Parlamentul României. Becali a fost primit de curând în PNL şi va candida în 9 decembrie pe listele USL, pentru un post de deputat, dar şi pentru un privilegiu foarte important: imunitatea parlamentară.

Deşi locul său e la închisoare, interlopul Gigi Becali va ajunge mai mult ca sigur în Parlamentul României. Acest lucru e posibil în România anului 2012, un stat mafiot în care democraţia e doar pe hârtie.

Jos Băsescu

Ieri a fost a fost a opta zi de proteste îndreptate împotriva regimului Băsescu.  Protestele începute în data de 13 ianuarie, în semn de solidaritate cu doctorul Raed Arafat, care demisionase cu trei zile înainte din Ministerul Sănătăţii, au continuat. Chiar dacă Arafat a fost repus în funcţie, mizându-se pe calmarea spiritelor, acest lucru nu s-a întâmplat, iar manifestaţiile au continuat în toată ţara, punctul central al acestora fiind Piaţa Universităţii din Bucureşti. Nemulţumirile populaţiei s-au acumulat în timp, fiind cauzate de criza economică, măsurile de austeritate, lipsa locurilor de muncă, corupţie şi multe altele. Protestele au fost în mare parte pajnice, dar au fost şi violenţe care au necesitat intervenţia jandarmilor. Revendicările oamenilor sunt şi ele dintre cele mai diverse, dar se disting trei mari doleanţe: demisia preşedintelui Traian Băsescu, demisia Guvernului Boc şi organizarea de alegeri anticipate.

Azi e a noua zi de proteste, mâine ar putea urma a zecea, poimâine a unsprezecea şi aşa mai departe. Orice s-ar întâmpla, e clar că zilele acestei puteri sunt numărate. Dar ce vom pune în loc? Nici opoziţia actuală nu se bucură de o popularitate foarte mare. Din contră, întreaga clasă politică a ajuns la un minim de încredere, în cei 22 de ani de democraţie. Se vehiculează ideea conform căreia "toţi sunt la fel", ceea ce nu lasă loc unei soluţii viabile. Şi atunci apare întrebarea: România are vreun viitor, sau plecăm cu toţii din ţară, lăsându-i ultimului privilegiul de a stinge lumina?

Ştefan Hruşcă

Luna decembrie este prima lună de iarnă şi ultima lună a anului. În această lună se fac bilanţurile anului care se încheie şi planurile pentru noul an. Cele mai des întâlnite cuvinte folosite în cele 31 de zile ale lunii sunt: zăpadă, frig, cadouri, colinde, Crăciun şi Revelion. Luna decembrie e marcată de două personaje care vin de peste mări şi ţări. Unul vine din Laponia şi aduce cadouri, iar celălalt vine din Canada şi aduce colinde. Este vorba de Moş Crăciun şi Ştefan Hruşcă, doi bătrânei simpatici care aduc bucurie în casele oamenilor. Primul aduce bucurie în fiecare an, negreşit, în a douăzecişicincea zi a lunii, în timp ce al doilea aduce bucurie în exces, în fiecare zi a lunii, chiar şi de două ori pe zi.

Ştefan Hruşcă va susţine azi la Braşov un concert extraordinar de colinde, în cadrul turneului internaţional "Colinde 2010". Evenimentul va avea loc în Piaţa Sfatului, de la ora 18, şi va fi posibil datorită primarului moldovean al Braşovului, celebrul George Scripcaru. După ce va aprinde bradul de Crăciun, primul om de sub Tâmpa îl va invita pe scenă pe omul lunii decembrie, primul colindător al ţării, Ştefan Hruşcă. Acesta ne va povesti ca în fiecare an, cum s-a născut Cristos la Viflaim, ne mai spune că florile sunt dalbe şi că leru-i ler. Colindătorul maramureşean va rămâne peste noapte la Braşov, deoarece a doua zi este programat un alt concert extraordinar de colinde, la Centrul Cultural Reduta. Apoi Maratonul Colindelor continuă în 8 decembrie la Roma, în 9 la Bucureşti, în 10 la Tulcea şi Constanţa, în 11 la Brăila şi Galaţi, în 12 la Rădăuţi şi Suceava şi tot aşa până la sfârşitul lunii, când Ştefan Hruşcă se întoarce în ţara adoptivă, pentru ultimele concerte ale anului 2010 şi pentru a pregăti turneul de anul viitor.

În loc de încheiere, am două veşti, una bună şi una rea. Vestea bună e că Moş Crăciun va veni şi peste o sută de ani. Vestea rea e că Ştefan Hruşcă va mai veni doar câţiva ani.

Preotul, partidul şi brănenii

Această poză a fost făcută luna asta la Bran, cu ocazia Festivalului Brânzei şi Pastramei "Răvăşitul Oilor". În prim plan avem trei personaje. Tipa blondă(de pe profilul de Facebook al căreia, am luat poza) este din Bucureşti şi a venit la Bran, aşa cum fac foarte mulţi bucureşteni în week-end, să mănânce nişte produse tradiţionale şi să ia o gură de aer proaspăt de la munte. Cel din dreapta nu ştiu cine e, dar seamănă cu ăla din reclama cu halatu'. De observat preocuparea şi dăruirea cu care manevrează pastrama. E un ajutor de nădejde.

Personajul principal din această poză e cel cu pălărie, ochelari, barbă, vestă maro, cămaşă roşie şi care întoarce carnea cu zâmbetul pe buze. Preotul din Tohanu Nou, căci despre el este vorba, vinde bulz şi pastramă de oaie, după ce făcuse acelaşi lucru în urmă cu o săptămână, la un festival similar organizat în Tohanu Nou. În afară de activităţile comerciale, preotul nostru mai este implicat şi în politică. El este membru PSD, partidul lui Victor Ponta şi al lui Ion Iliescu, care pot fi astfel comparaţi cu Iisus Hristos şi Dumnezeu.

După aceste dezvăluiri incendiare trebuie să mă rog ca domn' părinte să nu citească FOAMEA. În caz contrar, mă pot alege cu un blestem deosebit de periculos, aruncat asupra mea de acest purtător de sutană. Mă pot aştepta să mi se albească tastatura, să îmi crape monitorul, sau chiar să îmi cadă posterul cu Metallica de pe perete. Doamne fereşte!

Hipsterii

Această subcultură a apărut în urmă cu puţin timp în New York şi s-a răspândit foarte rapid în SUA, apoi în Europa, ajungând în ultimii ani chiar şi pe plaiurile mioritice. E foarte puţin probabil să întâlneşti hipsteri în Poiana Mărului sau în Moieciu de Sus, dar îi vei observa cu siguranţă în marile oraşe. Mediul urban e locul în care se simt cel mai bine. În Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca şi Timişoara sunt cei mai mulţi hipsteri pe metru pătrat.

Hipsterii sunt adolescenţi şi tineri educaţi, sau care par a fi educaţi, pasionaţi de modă, artă şi tot ce este nou. Aceştia se opun cu îndârjire mainstream-ului şi se consideră independenţi. Hipsterii caută să lucreze în domenii cool, precum jurnalismul, publicitatea, artele plastice, muzica, nicidecum în vreo uzină sau în sistemul bugetar. Despre muzica pe care o ascultă hipsterii, pot spune doar că e cântată de formaţii obscure, cu nume ciudate, pentru care termenul underground e prea mult spus. În acelaşi timp, hipsterii preferă bicicleta în locul maşinii, asta pentru că sunt ecologişti convinşi, se droghează şi se îmbracă sinistru.

Pălărie, eşarfă, ochelari imenşi, haine vintage, pantaloni coloraţi şi strâmţi, tenişi Converse, acestea sunt elementele nelipsite din garderoba oricărui hipster. Pe lângă astea, mai poate apărea un aparat foto Nikon sau Canon la gât, sau o geantă pe umăr având înăuntru un iPod, un iPhone, un iPad sau orice produs de la firma lui Steve Jobs. Pentru că e cool.