Alin Blaine

După ce v-am făcut cunoştinţă cu Aurică, cu Gabi SIDA, cu feciorii şi cu preotul Ion Manea, a venit vremea să vă prezint un alt personaj din Tohanu Nou. Nu face politică, nu e fotbalist, nu cântă la nunţi şi la botezuri, dar are toate şansele să ajungă cel mai cunoscut fiu al satului.

Alin Blaine, căci despre el este vorba, e un tânăr iluzionist, care calcă pe urmele mult mai celebrului său tiz. De fapt, tiz e puţin spus. Alin Blaine a fost în urmă cu câţiva ani în SUA, unde a avut o bursă de studii la MIT(Massachusetts Institute of Technology). Acolo l-a cunoscut pe David Blaine, iluzionistul american de la care Alin a învăţat tot ce ştie azi şi de la care a împrumutat şi numele de scenă. Din păcate toate acestea sunt nişte minciuni gogonate. Alin Blaine nu a fost în America şi nu l-a văzut pe David Blaine decât pe YouTube. Tânărul iluzionist spune că s-a pocăit şi că nu mai vrea să trăiască în minciună, îşi cere iertare pentru că ne-a minţit atâta timp şi tot ce face acum este doar pentru "Domnul Isus Hristos". Cariera lui a început pe stradă, la fel ca cea a lui David Blaine, apoi a ajuns să fie invitat la diverse evenimente şi la televiziuni, iar acum este în plină ascensiune. Alin a ajuns s-o vrăjească chiar şi pe celebra piţipoancă naţională, Daniela Crudu, ceea ce nu e puţin lucru.

În centrul Tohanului Nou, în faţa Căminului Cultural, se făureşte în aceste zile bustul Generalului Traian Moşoiu, dar nu e imposibil ca în viitor să existe şi un bust al lui Alin Blaine. Nimic nu e imposibil. La fel cum nu a fost imposibil ca fostul slogan publicitar al companiei Adidas să fie însuşit printr-un truc de iluzionistul Alin Blaine. Impossible is nothing.

Vorbele lu' Aurică(partea a doua)

Au trecut câteva luni de la ultima postare care l-a avut ca personaj principal pe Aurică. Între timp, patronul şi barmanul nostru a devenit şi ghid montan cu diplomă. Muntele reprezintă cea mai mare pasiune a lui Aurică(după votcă), aşa că puteţi să apelaţi cu încredere la el pentru a vă ajuta să descoperiţi frumuseţile Munţilor Carpaţi. Până atunci, însă, vă prezint ultimele născociri verbale culese din gura minunatului, unicului şi inegalabilului Aurică:

 A venit iarna şi geru', a belit pula şoferu'!

Nu există nu mai pot, există nu mai vreau.

Să fii prost e o-ntâmplare, să fii om e lucru mare.

De ce să iei vaca cu totu', când poţi s-o iei la kil?

Femeia se pupă, băutura se bea.

Dacă nu beau, nu fut şi nu fumez, mă duc dracului.

După futai îţi trebe o ţigare şi ceva de băut.

De futut fute oricine, da' pentru labă îţi trebe imaginaţie.

Cât mi-a curs mie pă pulă, nu ţi-a curs ţie pă nas.

Eu din beţie mă trezesc, tu din prostie ba!

De-oi muri să-mi porţi căciula, de-oi trăi să-mi beleşti pula!

Pula mi-e dă voi!

Vorbele lu' Aurică

Aurică e patronul clubului "Cai verzi pe pereţi" din Tohanu Nou. În acelaşi timp, el este şi barman dar şi consumator. În această ultimă ipostază, Aurică condamnă la întuneric, în zilele bune, aproximativ un litru de vodcă. Cu ajutorul acestui stimulent, Aurică a rostit de-a lungul anilor vorbe memorabile. Unele sunt creaţii proprii, altele sunt preluate, dar toate sunt profunde şi au un farmec aparte. Vorbele lu' Aurică nu te lasă indiferent. Acestea sunt o parte dintre ele:

O viaţă avem şi-o gaură în cur.

Decât o sută de ani cioară, mai bine trei ani vultur.

Decât să plângă mama, mai bine plânge mă-ta.

Ce face omu' beat, nu face ăl treaz în veci; ce face o femeie cu curu', nu fac şapte bărbaţi.

Dragostea e ca căcarea, cum vine aşa trece.

Nu există bărbaţi impotenţi, doar femei nepricepute.

Nu există femei urâte, doar bărbaţi insuficient de beţi.

Femeia e formată dintr-un neuron şi un maţ. Neuronu' o ajută să umple maţu'.

Orice futai începe şi se termină cu o muie.

Cât ai degete şi limbă, legea pizdii nu se schimbă.

Fuţi, nu fuţi, vremea pulii trece.

De futut fute oricine, da' pentru labă îţi trebe pulă.

De când s-a inventat muia, mi-e lene să mai fut.

Cai verzi pe pereţi

Pe o stradă din Tohanu Nou, deasupra unei porţi de lemn, este atârnat un glob de sticlă. Odată cu lăsarea serii acesta se aprinde în diferite culori, roşu, galben, verde, albastru. Pentru cunoscători acesta este semnul că e deschis "la Aurică". Clubul lui Aurelian se numeşte mai nou "Cai verzi pe pereţi", iar pentru a ajunge la el trebuie să deschizi poarta din lemn care scârţâie din toate încheieturile, să te laşi ghidat de lămpile cu senzor de mişcare de pe margine şi să intri pe ultima uşă pe stânga. Dacă în faţa ochilor îţi vor apărea cei doi cai verzi din imagine, înseamnă că ai ajuns unde trebuie.

Clubul tohănean e deschis în fiecare zi(mai putin duminica) începând de la 18:00 şi până când ultimul client îşi soarbe băutura şi are trei încăperi. În prima se află barul, unde îl vei găsi pe Aurică şi un loc de dans dotat cu lumini multicolore şi coarne de cerb. A doua încăpere are o nuanţă mov dată de neoanele amplasate strategic deasupra meselor. În timp ce stai la masă poţi să urmăreşti ştirile sau să te uiţi la vreun meci, film sau documentar, la televizorul din colţ. Dacă vrei să îţi verifici E-mail-ul sau să vezi ce mai e nou pe Facebook, poţi să mergi în a treia cameră, unde sunt înghesuite 8 calculatoare conectate la Internet. Pentru cei care preferă şi alte sporturi în afară de "halbere", "coniac-canoe" şi "sticlism", există o masă de tenis montată în curte şi o ţintă pentru darts.

Orice preocupare ai, la Cai verzi pe pereţi nu ai cum să te plictiseşti. Aurică, în cele trei ipostaze în care se află, de patron, barman şi consumator, va face tot posibilul să te simţi bine. Preţurile sunt foarte mici, comparabile cu cele de la hypermarket, servirea promptă şi muzica variată. Poţi să asculţi muzică populară, muzică de club, cântece de munte sau chiar heavy metal, în funcţie de clienţi. Aceştia sunt în general oameni obişnuiţi, care se distrează civilizat, astfel că serile se lungesc de cele mai multe ori până târziu în noapte, când ultimul stinge lumina.