România după 20 de ani

Au trecut 20 de ani de la cădera comunismului în România. Revoluţia din decembrie 1989 a lăsat în urmă sute de morţi, care şi-au dat viaţa pentru schimbarea regimului şi o viaţă mai bună. Comunismul a căzut, dar putrerea a fost preluată de Ion Iliescu, un comunist notoriu, care a ţinut ţara în loc timp de 10 ani. Încercarea de a-l demite a fost înăbuşită rapid cu ajutorul minerilor, în 13-15 iunie 1990. În timp ce ungurii, cehii şi polonezii făceau reforme economice, noi ne luptam cu minerii şi făceam greve. Astfel, anii tranziţiei au fost foarte grei şi anevoioşi. După 45 de ani de beznă, ne-am trezit liberi, la lumină, dar dezorientaţi şi buimaci. Lumea nu ştia ce înseamnă capitalismul, economia de piaţă, habar n-aveau despre inflaţie, TVA sau privatizare. Toate acestea s-au invăţat în timp, dar schimbarea nu a fost uşoară. Trecerea de la economia centralizată la economia de piaţă a creat grave probleme sociale. Marii coloşi industriali au fost inchişi sau privatizaţi, lăsând în urma lor sute de mii de şomeri.

După anul 2000, a început o uşoară creştere economică, alimentată de consensul clasei politice privind aderarea la structurile euro-atlantice. Am primit fonduri europene, s-au făcut investiţii străine, însă marea lor majoritate s-au îndreptat spre comerţ, lăsând la o parte producţia, agricultura şi infrastructura. În 2004 am fost primiţi în NATO, iar în 2007 în Uniunea Europeană. Aderarea României la Uniunea Europeană a pus practic capăt perioadei de tranziţie, dar nu şi problemelor ţării. După 2008, care a fost cel mai bun an din ultimii 20, se părea că România merge pe un drum bun. Dar, criza economică mondială care a urmat, ne-a readus cu picioarele pe pământ. Au urmat scăderi drastice ale tuturor sectoarelor economice, micşorări salariale, falimente, concedieri, toate acestea ca efecte ale crizei.

După 20 de ani de capitalism, România mai are de rezolvat o criză. Este vorba de criza morală, prin care trece poporul român. Valorile etice şi morale s-au răsturnat. Dacă eşti bun şi corect, eşti fraier. Azi trebuie să fii şmecher, să cunoşti pe cine trebuie, sau să cotizezi unde trebuie, ca să te descurci. Pilele, cunoştinţele, relaţiile, cumetriile, nepotismele sunt la mare preţ. Corupţia este generalizată, fiind prezentă în toate nivelurile societăţii. Şpaga a devenit ceva firesc. Minciuna, hoţia, nepăsarea şi lenea sunt alte câteva tumori care ne fac rău şi care nu ne lasă să ne dezvoltăm. Dacă nu vom acţiona asupra lor, cât mai repede şi cu un tratament adecvat, nu vom avea nicio şansă.

Vlad Ţepeş preşedinte

Cum nu vii tu Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi si în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

Aceste versuri fac parte din Scrisoarea a treia, a lui Mihai Eminescu şi sunt mai actuale ca oricând. Democraţia nu a prins foarte bine în România. Ori nu a fost înţeleasă cum trebuie, ori nu s-a dorit acest lucru. Foarte mulţi cred că democraţia înseamnă să faci ce vrei şi că legea e făcută pentru a fi încălcată. Tocmai de aceea, cred că avem nevoie de un preşedinte care să impună legea cu forţa. Avem nevoie de Vlad Ţepeş, pentru a-i trage în ţeapă pe ticăloşi. Pentru a curăţa România de ucigaşi, hoţi, violatori şi alte scursuri ale societăţii. Din păcate, Vlad Ţepeş nu a candidat la Preşedinţie. Astfel, în loc de un justiţiar nemilos, ne-am ales cu un marinar mitocan. Să trăiţi bine! 

1 Decembrie, Ziua Naţională a României

Azi a fost Ziua Naţională a României. A fost şi anul trecut, va fi şi anul viitor şi peste zece ani. Problema e că nu a fost sărbătorită, nu a fost simţită de către români. Am văzut câteva steaguri pe stâlpi, am ascultat nişte muzică populară la Carrefour şi cam atât.

Românii nu au mândrie naţională. Românii nu sunt patrioţi. De-a lungul istoriei, românii au fost atacaţi, prădaţi, ocupaţi de diverse imperii, de la Apus sau de la Răsărit. În ultima sută de ani, poporul român a avut parte de două războaie mondiale devastatoare, o revoluţie, câteva revolte şi nişte mineriade. După Al Doilea Război Mondial, România şi-a pierdut complet identitatea, intrând sub talpa sovietică. Au urmat 45 de ani de negură comunistă şi 20 de ani de capitalism sălbatic, ani în care România a ajuns cea mai săracă ţară din Uniunea Europeană. E greu să fii român.

Cocalarii

Cocalarii reprezintă un grup social apărut în România după 1989. Aceştia au o caracteristică foarte importantă: sunt mulţi. Mulţi da' proşti. Proşti existau şi înainte de Revoluţie, dar ei nu se manifestau, nu ieşeau în evidenţă, nu formau o subcultură ca în zilele noastre. Acum cocalarii tind să devină majoritari în România, tot mai mulţi tineri făcând parte din acest grup.

Cocalarii au apărut din cauza a doi factori: tranziţia si ţiganii. Tranziţia de la comunism la capitalism a creat mediul propice de înmulţire a cocalarilor, iar ţiganii au creat maneaua. Maneaua este o mizerie sonoră care provoacă prostie si incultură, dar în acelaşi timp este o legatură intre toţi cocalarii.

Aceşti indivizi nu au bun simţ, nu au respect faţă de oameni şi faţă de natură şi nu le place munca. Ei vor să se îmbogăţească peste noapte, dacă se poate fără să ridice un pai, prin şmecherii, combinaţii şi alte metode specifice.

Cocalarilor le plac maşinile puternice, în special cele tunate, pe care le gonesc pe şoselele ţării fără să ţină cont de regulile de circulaţie. Alea sunt pentru fraieri. La capitolul vestimentar, cocalarii preferă o combinaţie între făcături după case de modă celebre şi haine sport. De asemenea, nu lipsesc bijuteriile din aur şi pietrele preţioase. Toate acestea sunt apreciate şi de femeile cocalarilor, piţipoancele, care au o singură calitate, aceea de a oferi societaţii un plus de "valoare".

ştiu, ţi se pare absurd...

şi nu-mi vorbi de normalitate
căci nu fac parte din majoritate
sunt membru în altfel de club
ştiu, ţi se pare absurd...

Aceste versuri aparţin formaţiei E.M.I.L., dar ar fi putut aparţine la fel de bine şi formaţiei B.O.G.D.A.N.

Eu sunt Bogdan Tătulea şi am creat acest blog din dorinţa de a-mi exprima ideile, gândurile, trăirile, sentimentele în acest univers virtual numit Internet. Puteam să le scriu şi pe hârtie, dar era plictisitor. Oricum, nu voi scrie în fiecare zi, ci doar când am chef, inspiraţie şi timp. Opiniile mele s-ar putea să nu coincidă cu ale voastre, dar nu mă interesează asta. Eu nu fac parte din majoritate şi nu vreau să fiu o vedetă sau un formator de opinie şi nici să am un număr impresionant de cititori. Prefer calitatea în detrimentul cantităţii.

Dacă aveţi ceva de spus, puteţi să o faceţi liber, fără cenzură şi fără frică aşa cum o voi face şi eu. Şi nu uitaţi, FOAMEA apare când nu te-aştepţi.