Corona Braşov

A trecut şi Crăciunul de anul ăsta, au făcut şi feciorii nişte zgomot prin sat şi am ajuns în 31 decembrie, ultima zi a anului. Azi voi scrie tot despre o ultimă clasată, este vorba de Corona Braşov, ultima echipă de fotbal.

ASC Corona 2010 Braşov e o creaţie scripcariană, fiind un club sportiv finanţat în principal din bani publici. Clubul a asimilat în componenţa sa mai multe echipe din Braşov, având în acest moment trei sporturi de echipă: hochei, handbal şi fotbal, niciunul cu rezultate notabile. Primarul George Scripcaru a înfiinţat Corona Braşov în 2010 cu scopul de a fi "clubul tuturor braşovenilor", dar nu prea se întâmplă acest lucru.

Echipa de fotbal a fost preluată de la SCM Braşov şi a reuşit promovări succesive din ultima divizie până în prima, bazându-se în acest timp pe sportivi tineri şi localnici. În 2013 Corona Braşov a promovat în Liga I, dar aceasta s-a dovedit o căciulă mult prea mare pentru o echipă atât de mică. Într-un fotbal bolnav, condus în stil mafiot, la fel ca şi ţara în care trăim, echipa din Braşov e victimă sigură. La începutul campionatului au fost aduşi tot felul de amatori în conducere şi jucători mediocri, mulţi dintre ei având cel puţin o retrogradare în palmares. Cu astfel de diletanţi nu se poate face performanţă, iar o echipă profesionistă are nevoie de mai multe elemente pentru a reuşi. E nevoie de o infrastructură modernă de un management eficient, de marketing şi de identitate. La Corona Braşov aceste elemente lipsesc cu desăvârşire şi lipseşte şi cel mai important element: fanii. În 17 decembrie, în ultima etapă din acest an, Corona a jucat acasă cu Ceahlăul Piatra Neamţ, iar asistenţa a fost de doar 20 de oameni. În 6 decembrie, cu ocazia aprinderii bradului din Piaţa Sfatului, fuseseră prezenţi 20.000 de braşoveni. Cam atât pentru acest an, să fiţi sănătoşi!

eMAG Friday

eMAG e cel mai mare magazin online din România, un fel de Amazon, şi când spun Amazon, nu mă gândesc la cel mai mre fluviu din lume, ci la cel mai mare magazin online din lume, magazin american creat de americanul Jeff Bezos.

Black Friday e tot o creaţie americană, fiind o sărbătoare consumeristă. Anul acesta Vinerea Neagră pică pe 29 noiembrie. Termenul a apărut încă din 1961 în Philadelphia, poliţiştii numind astfel aglomeraţia de pe străzi, a doua zi după Ziua Recunoştinţei. Apoi ziua respectivă a fost speculată de comercianţi, care au oferit reduceri masive, sperând să scape de stocuri, să ajungă pe profit şi dând astfel startul reducerilor de Crăciun. În ultimii ani Black Friday a devenit un fenomen global, asta datorându-se în primul rând comerţului online, iar gigantul Amazon şi-a luat partea leului.

Mai micul eMAG a adus Black Friday şi în România în 2011, iar în primii doi ani a organizat evenimentul comercial în aceeaşi zi cu americanii. Anul acesta însă, eMAG face Vinerea Neagră româneşte, cu o săptămână mai repede. Putem să-i spunem Vinerea eMAG, sau eMAG Friday. Şi alţi comercianţi români s-au luat după eMAG şi îşi prezintă reducerile azi, unii aşteaptă până în 29 noiembrie, iar alţii o ţin toată săptămîna în reduceri, fiecare după cum îl taie capul. Chiar dacă suntem în urma statelor civilizate în multe domenii, acuma am luat-o înaintea Vestului, dovedind încă odată că noi suntem români.

Nu parcaţi în pădure!

De ceva vreme au început să se deştepte câţiva români din somnul cel de moarte şi au ieşit în stradă să protesteze împotriva unor proiecte păguboase şi dăunătoare ale statului român. În Bucureşti, în Braşov şi în alte oraşe au protestat şi protestează mii de oameni împotriva proiectului minier de la Roşia Montană şi împotriva exploatării gazelor de şist, dar eu scriu azi despre un alt proiect odios.

Consiliul Local Braşov a aprobat planul urbanistic de detaliu(PUD) pentru o parcare supraetajată, pe care municipalitatea ar urma să o construiască în pădure, lângă Biblioteca Judeţeană "George Bariţiu". Mai mult decât atât, specialiştii din primărie vor să facă şi un drum de legătură din Livada Poştei până la Maternitatea Braşov, distrugând în acest fel zona După Ziduri, o zonă de promenadă cu valoare istorică şi o zonă verde a oraşului. Ei spun că vor să transforme Strada Mureşenilor în pietonal, dar asta e o minciună pentru proşti, pentru că în planul lor, pe respectiva stradă va rămâne o bandă de circulaţie, pentru mijloacele de transport în comun şi pentru maşinile de intervenţie. Astfel, în loc de un drum circulat de maşini, ar putea fi două drumuri circulate de maşini, în centrul Braşovului, primarul Scripcaru punând încă o dată maşina şi asfaltul înaintea omului şi a spaţiului verde.

Comisiile subordonate primarului cocalar au dat toate avizele necesare, proiectul de distrugere a zonei După Ziduri mai având nevoie doar de finanţare. Tot ce pot să sper e să nu se găsească bani pentru acest proiect distructiv, sau ca braşovenii să iasă în stradă şi să-şi apere oraşul, aşa cum au ieşit pentru salvarea altor locuri din ţară.

Locul câinilor nu e pe străzi

La începutul acestei luni a avut loc un eveniment tragic în Bucureşti, în urma căruia un copil de 4 ani a murit muşcat de câini. De aici s-a declanşat un scandal mediatic de proporţii, care a readus pe tapet problema câinilor fără stăpân. Străzile României sunt pline de câini fără stăpân, iar acest lucru nu e normal într-o ţară europeană. Indiferent că le spunem comunitari, vagabonzi sau maidanezi, câinii nu au ce căuta pe străzi.

Câinele e un animal domestic, şi ca orice animal domestic, trebuie să aibă un stăpân uman, care să îl ţină în casă sau în curte, într-un spaţiu închis şi să aibă grijă de el. Eu nu am câine acasă, nu iubesc nici câinii şi nici oamenii, dar oamenii sunt mai importanţi decât câinii. Oamenii trebuie să se simtă în siguranţă atunci când sunt în spaţiul public şi nu să se teamă sau să se ferească de haitele de câini. Situaţia din acest moment îmi aminteşte de filmele cu personaje zombi. Patrupedele s-au înmulţit foarte mult în ultimii ani şi sunt tot mai periculoase. Sunt câini pe străzi în Braşov, în Bran, chiar şi la mine în sat, în Tohanu Nou, dar de departe cea mai mare problemă e în Capitală. Acolo sunt zeci de mii de câini vagabonzi şi o seamă de idioţi care au contribuit la situaţia din acest moment. Evident că e vina oamenilor că s-a ajuns aici, dar problema trebuie rezolvată cât mai repede.

Indiferent că vor fi adoptaţi de iubitorii de animale, că vor fi trimişi în spaţiu sau vor fi injectaţi letal, câinii trebuie să dispară de pe străzi. Locul câinilor nu e pe străzi.

SC Vectra Service SRL

În oraşul Braşov există o firmă de construcţii, care se numeşte SC Vectra Service SRL, condusă de un "prinţ al asfaltului", care se numeşte Marcel Butuza. Firma lui Butuza e abonată la banii publici, înfruptându-se cu nesaţ din contracte cu Primăria Braşov, condusă din 2004 de George Scripcaru.

Un ţăran din Zărneşti şi cu unul din Buruieneşti conduc Braşovul după bunul plac. Aceşti inculţi şi hoţi ordinari au transformat Braşovul într-un oraş al maşinilor şi al asfaltului, construind sensuri giratorii fără număr şi turnând asfalt fără milă. Sunt mai multe firme care au avut şi au de câştigat în timpul mandatelor lui Scripcaru, dar firma lui Butuza se distinge în mod evident. În 2005, Vectra Service a primit fără licitaţie un contract care presupunea asfaltarea, reparaţia şi deszăpezirea străzilor din municipiul Braşov, pentru opt ani de zile. Şi pentru că această perioadă nu era de ajuns, ulterior contractul a fost prelungit până în 2017. Vectra Service a construit şi o porţiune din ocolitoarea Braşovului, a extins domeniul schiabil din Poiana Braşov, iar acum se ocupă de pista viitorului aeroport. Toate aceste contracte i-au adus zeci de milioane de euro în conturi "prinţului asfaltului", iar cum unui prinţ îi stă bine într-un palat, prietenul Scripcaru i-a făcut cadou unul. Palatul Ştirbey din Braşov, monument istoric înconjurat de un parc dendrologic, a ajuns reşedinţa lui Marcel Butuza, în loc să fie un loc pentru braşoveni. Braşoveni care sunt apatici şi dezinteresaţi, ignoranţi şi superficiali, aşa cum am mai spus, nu au spirit civic şi mulţi dintre ei sunt chiar proşti. Altfel nu îmi explic cum se lasă furaţi ani la rând şi votează cu aceiaşi hoţi. Presa locală e cumpărată, opoziţie politică nu există, aşa că nu are cine să facă gălăgie şi jaful poate să continue.

Un aspect interesant şi care spune multe despre firma Vectra Service, e faptul că aceasta nu are un site pe Internet. În anul 2013, în plină eră informațională, firma lu' Butuza nu există în spaţiul online, dar nu e nevoie de informaţii atunci când tu vrei să faci totul pe ascuns şi nu e nevoie de reclamă atunci când nu funcţionezi într-un mediu concurenţial şi când primeşti totul de-a gata.

Terasa lu' Oprică

Luna asta a apărut o nouă terasă în "BRAŞOV. REGELE ORAŞELOR ÎN ROMÂNIA.". Terasa e amplasată în buricul târgului, în faţa Casei Sfatului din Piaţa Sfatului, pe spaţiul public. Amenajarea provizorie aparţine unui anume Adrian Florentin Oprică, băiat de cartier, consilier local şi protejat al primarului George Scripcaru.

Acest Oprică face parte din noua generaţie de politicieni, care pentru a avansa în carieră trebuie să se dea bine pe lângă un greu al partidului. Pentru a ajunge de la lipit afişe la o funcţie bună, aceşti indivizi trebuie să pupe în cur de nenumărate ori, asta dacă nu sunt beizadele. Copiii politicienilor au ascensiunea asigurată.

Adrian Oprică e consilier local, la al doilea mandat şi a candidat la alegerile parlamentare, dar nu a fost ales. Între timp s-a pricopsit cu o cârciumioară la şosea, care produce gologani pentru el şi pentru partid. Oprică are bodega subterană Schwarz Pub, de pe Strada George Bariţiu şi de curând a pus nişte mese şi nişte scaune în Piaţa Sfatului, la 50 de metri distanţă. Acolo e un spaţiu în care oamenii îşi petreceau timpul liber plimbându-se sau relaxându-se pe o bancă, uneori se organizau expoziţii de fotografie şi alte evenimente culturale, dar toate aceste amănunte nu l-au împiedicat pe tânărul pedelist. Pe el îl interesează doar banii.

Mai mulţi membri PDL şi-au deschis cârciumi în locuri cu vad bun din Braşov, pe spaţiul public şi pe spaţiul verde, de parcă ar fi pe moşia lor. Daniel Popescu are bodegile Kasho Lounge, News Caffe şi Galleria art and coffee, Neluţu Spineanu are The Vintage Pub, iar Adrian Oprică are şi el o terasă de doi lei. Toate astea au făcut şi vor face destui lei vara asta, Braşovul fiind oraş turistic. Braşovenii nu au nimic împotrivă, ei fiind apatici şi dezinteresaţi, dar despre aceste aspecte într-un episod viitor.

Noi muncim, nu gândim

Au trecut 23 de ani de la evenimentele tragice de la mijlocul anului 1990, evenimente care au avut efecte negative asupra dezvoltării ulterioare a României. În 20 mai 1990 au fost organizate primele alegeri libere de după decembrie 1989, dar acestea au fost câştigate de neocomunişti. Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, a câştigat alegerile cu un procent zdrobitor de peste 65%, dar nu şi-a câştigat legitimitatea.

Au urmat proteste de stradă împotriva noii puteri, în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Mii de oameni, majoritatea studenţi, au ocupat piaţa şi au manifestat paşnic până în 13 iunie, când manifestaţiile au degenerat în violenţe. Au urmat confruntări cu forţele de ordine şi cu muncitorii veniţi în ajutor, dar "golanii" au rezistat şi piaţa nu a putut fi eliberată. Văzând că nu e cale de scăpare, Ion Iliescu a apelat la mineri. În 14 iunie, peste 10.000 de ortaci din Valea Jiului, conduşi de Miron Cozma, au ajuns în Bucureşti şi au evacuat Piaţa Univesităţii printr-o violenţă dusă la extrem. Dotaţi cu bâte, topoare şi alte obiecte contondente, minerii au lovit în stânga şi în dreapta, omorând 6 oameni şi rănind alte câteva sute. A doua zi, mulţimea primitivă s-a întors de unde a venit, nu înainte de a primi mulţumiri de la tovarăşul Iliescu.

Au trecut 23 de ani de la atrocităţile din iunie 1990, dar rănile nu s-au închis de tot, iar România a rămas cu sechele. Acele evenimente rămân în mintea românilor ca expresie a forţei brute împotriva puterii mult mai fragile a ideilor. Urmările mineriadei se văd şi astăzi, de aceea trăim într-o societate alterată, marcată de sărăcie, corupţie, lipsa educaţiei şi a bunului simţ, dar cel mai grav e că cei vinovaţi nu au răspuns pentru faptele lor.

Becali la puşcărie

Azi, 20 mai 2013, a fost o zi importantă în istoria recentă a României. Interlopul Gigi Becali a fost condamnat definitiv la închisoare cu executare. Gigi Becali a fost condamnat la doi ani de închisoare în dosarul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apărării Naţionale, alături de fostul ministru al Apărării Victor Babiuc şi de fostul general Dumitru Cioflină, dar pedeapsa i-a fost mărită la trei ani, având o condamnare anterioară cu suspendare. Prin aceste schimburi ilegale statul a fost prejudiciat, iar Becali a început să-şi construiască averea impresionantă şi ascensiunea fulminantă în viaţa publică.

Parvenitul Gigi Becali credea că e intangibil şi că poate să cumpere orice şi pe oricine cu bani. A cumpărat terenuri, a cumpărat clubul de fotbal Steaua Bucureşti, a cumpărat un loc în Parlamentul României, a cumpărat politicieni, ziarişti, judecători, dar nu a reuşit să cumpere chiar pe toată lumea. Trei judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au trimis pentru trei ani într-un loc unde banii nu mai au aceeaşi valoare. În urmă cu o seară, Becali a asistat bucuros la blatul odios pus la cale de Steaua cu echipa naşului Hagi, temându-se chiar ca echipa pe care o finanţa să nu egaleze!!! Apoi Becali a vrut să plece din ţară, ca un şobolan laş şi să se sustragă astfel rigorilor legii, dar a fost oprit la timp pe aeroport. Azi, după câteva ore de aşteptare, megalomanul Becali şi-a primit sentinţa în direct la televiziune, acolo unde s-au petrecut mărirea şi decăderea acestui personaj sinistru.

Evident că nu s-au rezolvat problemele justiţiei odată cu ziua de azi, însă clanul mafiot Becali a primit o lovitură serioasă. În acelaşi timp a fost lovită şi o parte din societatea românească, acea parte care crede că banii îţi permit să faci orice, că dacă furi de la stat eşti băiat deştept, că dacă dai de pomană eşti băiat bun. Hoţii, proştii, analfabeţii şi lingăii vor face tot posibilul să îşi salveze modelul, dar de data asta ciobanul e condamnat definitiv, spre deosebire de 2009 când era arestat preventiv. Simpatizanţii infractorului nu mai au ce face de data asta, iar fostul deputat va sta ceva timp acolo unde îi este locul, într-un loc în care nu va fi înconjurat de aur, ci de fier ruginit.

Captain Planet

A venit primăvara şi pe plaiurile mioritice, chiar dacă s-a lăsat puţin aşteptată. Zăpada albă s-a topit şi a lăsat locul ierbii verzi, dar nu numai. În locul covorului protector şi-au făcut apariţia şi gunoaiele. România e un imens coş de gunoi, iar cei care aruncă gunoaie pe jos sunt ei înşişi nişte gunoaie.

La fel ca peste tot, şi în zona în care locuiesc eu e plin de gunoaie. Chiar dacă e o zonă turistică, vizitată de sute de mii de turişti anual, zona Branului e sufocată de gunoaie. Pe marginea drumurilor, pe malul apei, în apă, pe dealuri, acestea sunt peste tot. Prin Bran şi prin Tohanu Nou trece râul Turcu, iar acesta a fost poluat masiv în ultimii ani, ajungând un pericol biologic atât pentru animale cât şi pentru oameni. În zonă nu există canalizare, apele reziduale şi dejecţiile pensiunilor, hotelurilor şi ale gospodăriilor localnicilor fiind deversate în multe cazuri direct în apa curgătoare.

În anii '90 mă uitam la televizor la un serial de desene animate, în care un supererou încerca să apere Pământul de poluare. Cinci tineri de pe cinci continente, fiecare având câte un inel special, îl chemau pe Captain Planet să îi ajute să se lupte cu marii poluatori şi să protejeze mediul. Eu nu am niciun inel special, nici nu pot să-l chem pe Captain Planet în ajutor, dar fac şi eu ce pot. Am făcut o sesizare la Garda Naţională de Mediu şi aştept un răspuns. Puterea e în mâinile noastre.

Kronwell Braşov Hotel

Luna trecută s-a inaugurat la Braşov hotelul de 10 etaje al lui Daniel Popescu, acest "băiat deştept" al Braşovului. Situat în imediata apropiere a Gării Braşov, lipit de My Place, centrul comercial incendiat în decembrie anul trecut, noul hotel nu a fost atins de flăcări şi a putut fi deschis fără probleme. Hotelul de 4 stele a beneficiat de un ajutor de stat de aproximativ 3,6 milioane de euro de la Guvernul Boc, firma Iporo Com SRL a lui Popescu fiind considerată investitor strategic. Daniel Popescu e un privilegiat al PDL, bun prieten cu primarul Scripcaru şi se pare că poate să îşi facă ce vrea, unde vrea, în Braşov.

Omul are câteva cârciumi plasate în locuri bune din oraş, acum are şi hotel şi în curând îşi va reface şi centrul comercial, mai trainic şi mai frumos, chiar dacă nu am aflat nici azi cauza incendiului care l-a afectat.

Tot în zona Gării, la câţiva metri distanţă, se află Sala Sporturilor "D. P. Colibaşi". Sala construită în 1978 a fost reabilitată de curând, dar această investiţie e aproape inutilă, construcţia fiind depăşită de vremuri, atât ca formă cât şi ca funcţionalitate. Braşovul are nevoie de o sală polivalentă nouă, de cel puţin 5.000 de locuri, dar ce poţi să-i ceri unui primar fără viziune, decât nişte cârpeli de moment?

De curând am aflat că Scripcaru, împreună cu alţi politicieni braşoveni, susţin candidatura Braşovului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, în anul 2021. Aceasta este o glumă proastă, oraşul de la poalele Tâmpei neavând argumente pentru a deveni capitală culturală. Braşovul e Capitala Sensurilor Giratorii, iar acest titlu neoficial nu poate fi contestat de nimeni.

FOTE 2013

Festivalul Olimpic de Iarnă al Tineretului European s-a încheiat ieri, dar competiţia organizată în Braşov şi în împrejurimi nu a fost nici pe departe un succes. FOTE 2013 trebuia să atragă turişti şi să creeze o imagine favorabilă ţării noastre. Din păcate, acest festival nu a adus beneficii Braşovului şi nici României, nefiind transmis sau promovat în afara ţării. Festivalul a fost organizat amatoristic, în cel mai pur stil românesc, "the romanian way", vorba unui oficial străin.

FOTE s-ar fi putut numi foarte bine Festivalul Olimpic al Partidului Democrat Liberal. Cei care au câştigat de pe urma FOTE 2013, sunt cei care s-au aflat în tribună la festivitatea de deschidere. Politicienii şi clienţii acestora şi-au împărţit comisioane grase din milioanele de euro, bani publici. După ce a construit un patinoar cu 12 milioane de euro şi după ce a extins domeniul schiabil cu 30 de milioane, Scripcaru trebuia să mai facă un patinoar în Poiana Braşov, pentru concursurile de patinaj artistic şi patinaj viteză.

Deşi a avut 5 ani la dispoziţie şi colegii la guvernare, primarul incompetent nu a realizat proiectul şi a apelat la o improvizaţie potrivită pentru o competiţie judeţeană, nicidecum pentru una olimpică. A acoperit un patinoar în aer liber cu un balon, rezultând o chestie cu doar 200 de locuri şi care a fost omologată cu doar patru zile înainte de începerea întrecerilor. Care întreceri nu au beneficiat de grafică în transmisiunile televizate, din cauză că aparatura necesară ar fi costat exorbitanta sumă de 30.000 de euro. Cam cât vreo două poşete de-ale Elenei Udrea.

De ce este România altfel?

În luna decembrie a anului trecut, considerată luna cadourilor şi în România, mi-am făcut şi eu un cadou. Mi-am cumpărat o carte, iar în primele zile ale noului an am citit-o.

Cartea "De ce este România altfel?", scrisă de profesorul Lucian Boia, este un eseu despre România şi despre români, despre faptul că suntem altfel şi mai ales de ce. Citind cartea scrisă de istoricul Boia, am aflat lucruri pe care le ştiam deja, şi despre care am scris şi eu pe acest blog. Românii sunt întârziaţi din punct de vedere istoric, complexaţi, lipsiţi de onoare, hoţi, corupţi,, apatici şi ignoranţi. Am aflat în plus de ce suntem diferiţi de occidentali, prin argumente cu caracter istoric, pigmentate adesea cu umor. Autorul ne pune în faţă o oglindă care reflectă realitatea aşa cum e ea, în care vedem cât de urâţi suntem, câte riduri avem. Prezentul este opera trecutului.

Din păcate prezentul României şi al românilor este unul hidos şi nici viitorul nu se anunţă prea frumos. Iată ce spune profesorul Lucian Boia în postfaţa cărţii sale:

România de astăzi. O ţară care se încăpăţânează să fie altfel.

Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi şi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai "excentric", sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană?

Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem?

Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.