marți, 8 martie 2022

Carnavalul continuă

Dragi tovarăși, carnavalul național început în 15 mai 2020 va continua și anul acesta. La aproape doi ani de la declanșarea lui, evenimentul cu participare națională merge mai departe, însă de data asta doar la interior. Aceasta e una dintre măsurile autorităților în acest moment, dar ele se pot schimba oricând, acestea fiind imprevizibile și absurde.

La Mega e nevoie de ținută obligatorie, la fel ca la hotelul Ritz din Londra! Numai că, în timp ce la hotelul de 5 stele nu intri fără costum și cravată, la supermagazinul Mega Image ești obligat să porți acoperitoare facială. Vor fi folosite doar măști chirurgicale sau așa-zisele FFP2. De ce așa? Pentru că așa vrea Guvernul. Autoritățile iau măsuri și dau legi care contravin Constituției României, dar ce e constituția aceasta? Doar o cărticică vetustă.

Mâine se poate renunța la obligativitatea purtării măștii chiar și în spațiile închise, însă ce carnaval e acela fără acoperitoare facială? Adepții cei mai înfocați ai carnavalului o vor purta în continuare, chiar dacă va fi doar o recomandare. Carnavalul național și cel mondial continuă și îi influențează pe cei mai mulți locuitori ai planetei. Tema din acest moment e cea militară, dar se poate reveni din nou la cea sanitară, precum pot fi decretate și teme noi, ca de exemplu schimbările climatice, jocurile foamei, extratereștrii etc. Tovarășul Vladimir Vladimirovici Putin și cei de sus vor savura caviar și șampanie în continuare, dar voi, cei din România, cei din Rusia, cei din Statele Unite ale Europei, voi cei din Statele Unite ale Lumii veți fi tot mai săraci. Veți fi tot mai săraci, dar acesta nu-i un lucru rău. Veți avea mai puține griji și veți fi mai bine controlați. Dragi tovarăși, totul e pentru binele vostru. Nu veți avea nimic și veți fi fericiți.

luni, 14 februarie 2022

Carmageddon

Ceea ce se întâmplă zilele astea pe șoselele patriei îmi aduce aminte de un joc din adolescență. Atunci erau puține mașini pe străzi, dar azi orice individ, mai mult sau mai puțin dotat intelectual sau material, își permite să strunească mai mulți sau mai puțini cai putere în această cursă nebună spre moarte.

Cu volanul în mâini, protejați de caroserii metalice, needucați, turmentați, drogați, posedați, șoferii diabolici au ieșit la vânătoare de oameni pe șoselele prăpădite ale României, gonind cu viteză pe Autostrada spre Iad. Ziua sau noaptea, pe soare sau pe ploaie, pe ceață sau ninsoare, pe treceri pentru pietoni sau pe trotuare, pe autostrăzi sau pe drumuri comunale, accidentele se petrec oriunde, oricând și oricum. Mânați de ură și de alți demoni, acești imbecili produc tragedii în fiecare zi, gravitatea lor fiind direct proporțională cu viteza de deplasare. Cifrele statistice spun că pe drumurile noastre sunt cele mai multe accidente soldate cu morți și răniți grav din Europa, iar acestea sunt încă o dovadă că avem de a face cu un carnagiu grotesc, la fel ca în jocul Carmageddon.

În joc primeai puncte pentru fiecare atrocitate comisă. Cu mâinile pe tastatură, injectat cu ură și însetat de violență, erai recompensat pentru fiecare pieton spulberat. Siluete pixelate erau aruncate în aer și lăsate în urmă în bălți de sânge la fel de pixelate. Dacă omorai doi sau mai mulți pietoni deodată primeai bonus combo, iar pentru o crimă spectaculoasă primeai chiar bonus pentru impresia artistică. Dacă nu mai erau pietoni pe străzi, puteai să intri cu bolidul tunat pe trotuare, pe spații verzi, prin parcuri sau pe stadioane, să fugărești oameni îngroziți, stimulat de țipetele lor disperate. Iar dacă te plictiseai de aceste banalități, puteai să te ciocnești cu alte mașini, pentru mai multe puncte și mai multă satisfacție, într-un spectacol distructiv total. În final, trebuia să-ți distrugi toți oponenții sau erai distrus. Cu cât viteza era mai mare, cu atât mai spectaculos arăta scena crimei, cu victima lăsată nemișcată într-un morman de fiare pixelat și fumegând, aproape la fel ca în realitate.

Am scris despre ceea ce se întâmpla în trecut și despre ceea ce se întâmplă în prezent, despre mediul virtual și despre realitate, dar ceea ce vine e cel puțin la fel de înfricoșător. Nu e nici joc, nici realitate, dar e câte puțin din fiecare. Dragi tovarăși, vine Metaversul.

sâmbătă, 25 septembrie 2021

Orașul Stalin

Tinerii din ziua de azi nu știu și nici măcar nu știu că nu știu, pentru că nu-i interesează istoria(iar cei care nu-și cunosc istoria sunt condamnați s-o repete), dar orașul de la poalele Tâmpei a avut un nume deosebit la mijlocul secolului trecut. Timp de 10 ani, între 1950 și 1960, orașul Brașov, alături de alte orașe din blocul socialist, a purtat numele Orașul Stalin, în semn de omagiu adus vieții și personalității tovarășului Iosif Vissarionovici Stalin.

Acum câteva zile, în prag de toamnă, am fost din nou, după mult timp, în orașul nefericit, sau fericit, depinde cum îl vede fiecare individ. Am luat orașul la pas, așa cum îmi place mie și am văzut oameni abătuți, anxioși, apăsați de griji, îngândurați, chiar deznădăjduiți, unii dintre ei purtând acoperitoare faciale, am văzut oameni care căutau în gunoaie, am văzut și cinci tinere de etnie maghiară care râdeau cu poftă la o masă, dar ele au fost rara avis în acea zi frumoasă.

Odată cu apusul soarelui și lăsarea întunericului, se simțea în aer o atmosferă mai apăsătoare ca niciodată, ca într-un ghetou de muncă forțată. Mirosea a totalitarism și a gaze de eșapament la fiecare pas, iar sirenele stridente ale ambulanțelor făceau din Calea București o zonă de pripas. Pe Republicii o băbuță vindea flori, în timp ce niște adolescenți stăteau la coadă la deschiderea unui magazin de bomboane, iar mai încolo, în Piața Sfatului, niște clovni ademeneau copiii cu mănunchiuri mari de baloane. Pe Mureșenilor zăcea strivită o pisică moartă, iar în Livada Poștei era o altă coadă. Bătrâni pauperi introduceau câte zece ambalaje într-un automat și primeau în schimb un bilet RAT. Mai târziu în noapte, doi șoferi neînfricați goneau pe 15 Noiembrie cu o viteză nemaivăzută, spre o lume numai de ei știută.

Pe la 10 se dă stingerea în orașul vechi, dar eu mi-am continuat periplul pe străzile pustii. Punctul culminant a fost atins în momentul în care am văzut ceva scris pe Tâmpa. Un om mic de stat, cel care organizează un festival de bere importat, își făcea reclamă pe gratis, pe panoul publicitar natural, cu ajutorul unui proiector laser de import. Pe muntele Tâmpa scria cu litere mari și verzi Oktoberfest, dar mai bine scria cu litere mari și roșii: Orașul Stalin.

vineri, 20 noiembrie 2020

Branul nu mai e mare brânză

Branul e o localitate rurală de la marginea Transilvaniei, situată într-o curbă de pe Culoarul Rucăr-Bran, o curbă la dreapta între Bucegi și Piatra Craiului. Aflându-se într-o zonă montană, locuitorii s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu oieritul, și ar fi rămas la această preocupare arhaică dacă brașovenii nu le-ar fi ridicat un castel pe o stâncă.

Castelul Bran a fost oferit de brașoveni Reginei Maria, apoi regina s-a stabilit aici, a lăsat castelul moștenire fiicei sale Ileana, iar după a doua conflagrație mondială comuniștii au confiscat construcția și au transformat-o în muzeu. După lovitura de stat cu public, încoronații au făcut demersuri în justiție și au primit din nou edificiul. Generatorul de bani grei a ajuns la niște boșorogi din Austria, nepoții Reginei Maria.

Castelul Bran e un monument istoric popular în toată lumea, mai ales datorită romanului Dracula scris de irlandezul Bram Stoker. Proprietarii străini au făcut o groază de bani din bilete, fără să aibă vreun merit. Brănenii au profitat și ei de cel mai vizitat obiectiv din România, ca niște paraziți care se hrănesc din corpul gazdei. Turiștii care vizitau muzeul trebuiau să doarmă undeva, să mănânce, să una, alta. Localnicii au început să cazeze străini în camerele bune, apoi s-au extins tot mai mult, ei ajungând să doarmă în cămăruțele din spatele casei. După 1989 au apărut pensiuni ca ciupercile după ploaie, fără nicio noimă arhitectonică, au năvălit și bucureștenii, toate bune și frumoase. Brănenii s-au umplut de bani. Doar că în afară de a dormi și a mânca în niște restaurante fără sare și piper, nu au ce face altceva. N-au o sală de spectacole, n-au un cinematograf, n-au un teren de sport, n-au nimic. Au în schimb un bazar cu chinezării, drumuri sub orice critică, praf, trotuare înguste și distruse, câini vagabonzi, cerșetori, noroi, gunoaie, zoaie, mirosuri pestilențiale. Chiar și brânza, produsul preferat al brănenilor, mai poate fi pe plac doar șoarecilor. Brănenii și-au jecmănit clienții cu servicii de proastă calitate, pentru că așa s-au obișnuit și le-a mers.

Să îți intre în comună un milion de oameni din toate colțurile lumii în fiecare an, iar tu să ai asemenea trotuare, să n-ai ocolitoare, să n-ai canalizare, să te caci în apa curgătoare, toate astea mi-au generat semne de întrebare.

Și am stat și m-am gândit, m-am strofocat, am analizat, m-am concentrat zile întregi să caut răspuns la aceste dileme, chiar dacă nu se întrevedea nimic, dar până la urmă am reușit. Mi-am dat seama de ce își țin brănenii comuna încremenită în timp, în paragină, în mizerie, în beznă. Brănenii sunt geniali! Ei păstrează Branul în Evul Mediu, într-o atmosferă de groază, pentru că asta vor turiștii să vadă, să simtă, să trăiască. Ei vor să facă o vizită în tărâmul lui Dracula, un teritoriu întunecat și macabru, terifiant și grotesc. Un loc blestemat din acest pământ blestemat, unde diavolul și copiii lui încă merg cu picioare pământești. Dacă voiau lux și progres, mergeau la Monte Carlo.

O altă chestie care mă fascinează la brăneni e că ei nu vorbesc limbi străine. Nu vorbesc engleză, nu vorbesc franceză, nu vorbesc germană, nu vorbesc rusă. Ei vorbesc limba brăneană, se înțeleg cu miile de turiști străini prin semne și le e de ajuns. Interesant e că acum pot să învețe și chineza, că nu-i mai ajută cu nimic. Acum, odată cu intrarea în Era Post-Coronavirus, industria turismului a fost lovită groaznic, virusul perfid a închis chiar și Castelul Bran, iar brănenii n-au nicio vină. Oamenii și-ar dori să vină în continuare în Infernul Brănean, dar nu mai pot. Dacă nu vor face ceva special, un ritual, o vrăjitorie, atunci brănenii vor spune adio cash-ului și vor rămâne doar cu brânza. Aia pentru șoareci.