Noi muncim, nu gândim

Au trecut 23 de ani de la evenimentele tragice de la mijlocul anului 1990, evenimente care au avut efecte negative asupra dezvoltării ulterioare a României. În 20 mai 1990 au fost organizate primele alegeri libere de după decembrie 1989, dar acestea au fost câştigate de neocomunişti. Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, a câştigat alegerile cu un procent zdrobitor de peste 65%, dar nu şi-a câştigat legitimitatea.

Au urmat proteste de stradă împotriva noii puteri, în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Mii de oameni, majoritatea studenţi, au ocupat piaţa şi au manifestat paşnic până în 13 iunie, când manifestaţiile au degenerat în violenţe. Au urmat confruntări cu forţele de ordine şi cu muncitorii veniţi în ajutor, dar "golanii" au rezistat şi piaţa nu a putut fi eliberată. Văzând că nu e cale de scăpare, Ion Iliescu a apelat la mineri. În 14 iunie, peste 10.000 de ortaci din Valea Jiului, conduşi de Miron Cozma, au ajuns în Bucureşti şi au evacuat Piaţa Univesităţii printr-o violenţă dusă la extrem. Dotaţi cu bâte, topoare şi alte obiecte contondente, minerii au lovit în stânga şi în dreapta, omorând 6 oameni şi rănind alte câteva sute. A doua zi, mulţimea primitivă s-a întors de unde a venit, nu înainte de a primi mulţumiri de la tovarăşul Iliescu.

Au trecut 23 de ani de la atrocităţile din iunie 1990, dar rănile nu s-au închis de tot, iar România a rămas cu sechele. Acele evenimente rămân în mintea românilor ca expresie a forţei brute împotriva puterii mult mai fragile a ideilor. Urmările mineriadei se văd şi astăzi, de aceea trăim într-o societate alterată, marcată de sărăcie, corupţie, lipsa educaţiei şi a bunului simţ, dar cel mai grav e că cei vinovaţi nu au răspuns pentru faptele lor.

Becali la puşcărie

Azi, 20 mai 2013, a fost o zi importantă în istoria recentă a României. Interlopul Gigi Becali a fost condamnat definitiv la închisoare cu executare. Gigi Becali a fost condamnat la doi ani de închisoare în dosarul schimburilor de terenuri cu Ministerul Apărării Naţionale, alături de fostul ministru al Apărării Victor Babiuc şi de fostul general Dumitru Cioflină, dar pedeapsa i-a fost mărită la trei ani, având o condamnare anterioară cu suspendare. Prin aceste schimburi ilegale statul a fost prejudiciat, iar Becali a început să-şi construiască averea impresionantă şi ascensiunea fulminantă în viaţa publică.

Parvenitul Gigi Becali credea că e intangibil şi că poate să cumpere orice şi pe oricine cu bani. A cumpărat terenuri, a cumpărat clubul de fotbal Steaua Bucureşti, a cumpărat un loc în Parlamentul României, a cumpărat politicieni, ziarişti, judecători, dar nu a reuşit să cumpere chiar pe toată lumea. Trei judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie l-au trimis pentru trei ani într-un loc unde banii nu mai au aceeaşi valoare. În urmă cu o seară, Becali a asistat bucuros la blatul odios pus la cale de Steaua cu echipa naşului Hagi, temându-se chiar ca echipa pe care o finanţa să nu egaleze!!! Apoi Becali a vrut să plece din ţară, ca un şobolan laş şi să se sustragă astfel rigorilor legii, dar a fost oprit la timp pe aeroport. Azi, după câteva ore de aşteptare, megalomanul Becali şi-a primit sentinţa în direct la televiziune, acolo unde s-au petrecut mărirea şi decăderea acestui personaj sinistru.

Evident că nu s-au rezolvat problemele justiţiei odată cu ziua de azi, însă clanul mafiot Becali a primit o lovitură serioasă. În acelaşi timp a fost lovită şi o parte din societatea românească, acea parte care crede că banii îţi permit să faci orice, că dacă furi de la stat eşti băiat deştept, că dacă dai de pomană eşti băiat bun. Hoţii, proştii, analfabeţii şi lingăii vor face tot posibilul să îşi salveze modelul, dar de data asta ciobanul e condamnat definitiv, spre deosebire de 2009 când era arestat preventiv. Simpatizanţii infractorului nu mai au ce face de data asta, iar fostul deputat va sta ceva timp acolo unde îi este locul, într-un loc în care nu va fi înconjurat de aur, ci de fier ruginit.

Captain Planet

A venit primăvara şi pe plaiurile mioritice, chiar dacă s-a lăsat puţin aşteptată. Zăpada albă s-a topit şi a lăsat locul ierbii verzi, dar nu numai. În locul covorului protector şi-au făcut apariţia şi gunoaiele. România e un imens coş de gunoi, iar cei care aruncă gunoaie pe jos sunt ei înşişi nişte gunoaie.

La fel ca peste tot, şi în zona în care locuiesc eu e plin de gunoaie. Chiar dacă e o zonă turistică, vizitată de sute de mii de turişti anual, zona Branului e sufocată de gunoaie. Pe marginea drumurilor, pe malul apei, în apă, pe dealuri, acestea sunt peste tot. Prin Bran şi prin Tohanu Nou trece râul Turcu, iar acesta a fost poluat masiv în ultimii ani, ajungând un pericol biologic atât pentru animale cât şi pentru oameni. În zonă nu există canalizare, apele reziduale şi dejecţiile pensiunilor, hotelurilor şi ale gospodăriilor localnicilor fiind deversate în multe cazuri direct în apa curgătoare.

În anii '90 mă uitam la televizor la un serial de desene animate, în care un supererou încerca să apere Pământul de poluare. Cinci tineri de pe cinci continente, fiecare având câte un inel special, îl chemau pe Captain Planet să îi ajute să se lupte cu marii poluatori şi să protejeze mediul. Eu nu am niciun inel special, nici nu pot să-l chem pe Captain Planet în ajutor, dar fac şi eu ce pot. Am făcut o sesizare la Garda Naţională de Mediu şi aştept un răspuns. Puterea e în mâinile noastre.

Kronwell Braşov Hotel

Luna trecută s-a inaugurat la Braşov hotelul de 10 etaje al lui Daniel Popescu, acest "băiat deştept" al Braşovului. Situat în imediata apropiere a Gării Braşov, lipit de My Place, centrul comercial incendiat în decembrie anul trecut, noul hotel nu a fost atins de flăcări şi a putut fi deschis fără probleme. Hotelul de 4 stele a beneficiat de un ajutor de stat de aproximativ 3,6 milioane de euro de la Guvernul Boc, firma Iporo Com SRL a lui Popescu fiind considerată investitor strategic. Daniel Popescu e un privilegiat al PDL, bun prieten cu primarul Scripcaru şi se pare că poate să îşi facă ce vrea, unde vrea, în Braşov.

Omul are câteva cârciumi plasate în locuri bune din oraş, acum are şi hotel şi în curând îşi va reface şi centrul comercial, mai trainic şi mai frumos, chiar dacă nu am aflat nici azi cauza incendiului care l-a afectat.

Tot în zona Gării, la câţiva metri distanţă, se află Sala Sporturilor "D. P. Colibaşi". Sala construită în 1978 a fost reabilitată de curând, dar această investiţie e aproape inutilă, construcţia fiind depăşită de vremuri, atât ca formă cât şi ca funcţionalitate. Braşovul are nevoie de o sală polivalentă nouă, de cel puţin 5.000 de locuri, dar ce poţi să-i ceri unui primar fără viziune, decât nişte cârpeli de moment?

De curând am aflat că Scripcaru, împreună cu alţi politicieni braşoveni, susţin candidatura Braşovului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, în anul 2021. Aceasta este o glumă proastă, oraşul de la poalele Tâmpei neavând argumente pentru a deveni capitală culturală. Braşovul e Capitala Sensurilor Giratorii, iar acest titlu neoficial nu poate fi contestat de nimeni.