Locul câinilor nu e pe străzi

La începutul acestei luni a avut loc un eveniment tragic în Bucureşti, în urma căruia un copil de 4 ani a murit muşcat de câini. De aici s-a declanşat un scandal mediatic de proporţii, care a readus pe tapet problema câinilor fără stăpân. Străzile României sunt pline de câini fără stăpân, iar acest lucru nu e normal într-o ţară europeană. Indiferent că le spunem comunitari, vagabonzi sau maidanezi, câinii nu au ce căuta pe străzi.

Câinele e un animal domestic, şi ca orice animal domestic, trebuie să aibă un stăpân uman, care să îl ţină în casă sau în curte, într-un spaţiu închis şi să aibă grijă de el. Eu nu am câine acasă, nu iubesc nici câinii şi nici oamenii, dar oamenii sunt mai importanţi decât câinii. Oamenii trebuie să se simtă în siguranţă atunci când sunt în spaţiul public şi nu să se teamă sau să se ferească de haitele de câini. Situaţia din acest moment îmi aminteşte de filmele cu personaje zombi. Patrupedele s-au înmulţit foarte mult în ultimii ani şi sunt tot mai periculoase. Sunt câini pe străzi în Braşov, în Bran, chiar şi la mine în sat, în Tohanu Nou, dar de departe cea mai mare problemă e în Capitală. Acolo sunt zeci de mii de câini vagabonzi şi o seamă de idioţi care au contribuit la situaţia din acest moment. Evident că e vina oamenilor că s-a ajuns aici, dar problema trebuie rezolvată cât mai repede.

Indiferent că vor fi adoptaţi de iubitorii de animale, că vor fi trimişi în spaţiu sau vor fi injectaţi letal, câinii trebuie să dispară de pe străzi. Locul câinilor nu e pe străzi.

SC Vectra Service SRL

În oraşul Braşov există o firmă de construcţii, care se numeşte SC Vectra Service SRL, condusă de un "prinţ al asfaltului", care se numeşte Marcel Butuza. Firma lui Butuza e abonată la banii publici, înfruptându-se cu nesaţ din contracte cu Primăria Braşov, condusă din 2004 de George Scripcaru.

Un ţăran din Zărneşti şi cu unul din Buruieneşti conduc Braşovul după bunul plac. Aceşti inculţi şi hoţi ordinari au transformat Braşovul într-un oraş al maşinilor şi al asfaltului, construind sensuri giratorii fără număr şi turnând asfalt fără milă. Sunt mai multe firme care au avut şi au de câştigat în timpul mandatelor lui Scripcaru, dar firma lui Butuza se distinge în mod evident. În 2005, Vectra Service a primit fără licitaţie un contract care presupunea asfaltarea, reparaţia şi deszăpezirea străzilor din municipiul Braşov, pentru opt ani de zile. Şi pentru că această perioadă nu era de ajuns, ulterior contractul a fost prelungit până în 2017. Vectra Service a construit şi o porţiune din ocolitoarea Braşovului, a extins domeniul schiabil din Poiana Braşov, iar acum se ocupă de pista viitorului aeroport. Toate aceste contracte i-au adus zeci de milioane de euro în conturi "prinţului asfaltului", iar cum unui prinţ îi stă bine într-un palat, prietenul Scripcaru i-a făcut cadou unul. Palatul Ştirbey din Braşov, monument istoric înconjurat de un parc dendrologic, a ajuns reşedinţa lui Marcel Butuza, în loc să fie un loc pentru braşoveni. Braşoveni care sunt apatici şi dezinteresaţi, ignoranţi şi superficiali, aşa cum am mai spus, nu au spirit civic şi mulţi dintre ei sunt chiar proşti. Altfel nu îmi explic cum se lasă furaţi ani la rând şi votează cu aceiaşi hoţi. Presa locală e cumpărată, opoziţie politică nu există, aşa că nu are cine să facă gălăgie şi jaful poate să continue.

Un aspect interesant şi care spune multe despre firma Vectra Service, e faptul că aceasta nu are un site pe Internet. În anul 2013, în plină eră informațională, firma lu' Butuza nu există în spaţiul online, dar nu e nevoie de informaţii atunci când tu vrei să faci totul pe ascuns şi nu e nevoie de reclamă atunci când nu funcţionezi într-un mediu concurenţial şi când primeşti totul de-a gata.

Terasa lu' Oprică

Luna asta a apărut o nouă terasă în "BRAŞOV. REGELE ORAŞELOR ÎN ROMÂNIA.". Terasa e amplasată în buricul târgului, în faţa Casei Sfatului din Piaţa Sfatului, pe spaţiul public. Amenajarea provizorie aparţine unui anume Adrian Florentin Oprică, băiat de cartier, consilier local şi protejat al primarului George Scripcaru.

Acest Oprică face parte din noua generaţie de politicieni, care pentru a avansa în carieră trebuie să se dea bine pe lângă un greu al partidului. Pentru a ajunge de la lipit afişe la o funcţie bună, aceşti indivizi trebuie să pupe în cur de nenumărate ori, asta dacă nu sunt beizadele. Copiii politicienilor au ascensiunea asigurată.

Adrian Oprică e consilier local, la al doilea mandat şi a candidat la alegerile parlamentare, dar nu a fost ales. Între timp s-a pricopsit cu o cârciumioară la şosea, care produce gologani pentru el şi pentru partid. Oprică are bodega subterană Schwarz Pub, de pe Strada George Bariţiu şi de curând a pus nişte mese şi nişte scaune în Piaţa Sfatului, la 50 de metri distanţă. Acolo e un spaţiu în care oamenii îşi petreceau timpul liber plimbându-se sau relaxându-se pe o bancă, uneori se organizau expoziţii de fotografie şi alte evenimente culturale, dar toate aceste amănunte nu l-au împiedicat pe tânărul pedelist. Pe el îl interesează doar banii.

Mai mulţi membri PDL şi-au deschis cârciumi în locuri cu vad bun din Braşov, pe spaţiul public şi pe spaţiul verde, de parcă ar fi pe moşia lor. Daniel Popescu are bodegile Kasho Lounge, News Caffe şi Galleria art and coffee, Neluţu Spineanu are The Vintage Pub, iar Adrian Oprică are şi el o terasă de doi lei. Toate astea au făcut şi vor face destui lei vara asta, Braşovul fiind oraş turistic. Braşovenii nu au nimic împotrivă, ei fiind apatici şi dezinteresaţi, dar despre aceste aspecte într-un episod viitor.

Noi muncim, nu gândim

Au trecut 23 de ani de la evenimentele tragice de la mijlocul anului 1990, evenimente care au avut efecte negative asupra dezvoltării ulterioare a României. În 20 mai 1990 au fost organizate primele alegeri libere de după decembrie 1989, dar acestea au fost câştigate de neocomunişti. Frontul Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, a câştigat alegerile cu un procent zdrobitor de peste 65%, dar nu şi-a câştigat legitimitatea.

Au urmat proteste de stradă împotriva noii puteri, în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Mii de oameni, majoritatea studenţi, au ocupat piaţa şi au manifestat paşnic până în 13 iunie, când manifestaţiile au degenerat în violenţe. Au urmat confruntări cu forţele de ordine şi cu muncitorii veniţi în ajutor, dar "golanii" au rezistat şi piaţa nu a putut fi eliberată. Văzând că nu e cale de scăpare, Ion Iliescu a apelat la mineri. În 14 iunie, peste 10.000 de ortaci din Valea Jiului, conduşi de Miron Cozma, au ajuns în Bucureşti şi au evacuat Piaţa Univesităţii printr-o violenţă dusă la extrem. Dotaţi cu bâte, topoare şi alte obiecte contondente, minerii au lovit în stânga şi în dreapta, omorând 6 oameni şi rănind alte câteva sute. A doua zi, mulţimea primitivă s-a întors de unde a venit, nu înainte de a primi mulţumiri de la tovarăşul Iliescu.

Au trecut 23 de ani de la atrocităţile din iunie 1990, dar rănile nu s-au închis de tot, iar România a rămas cu sechele. Acele evenimente rămân în mintea românilor ca expresie a forţei brute împotriva puterii mult mai fragile a ideilor. Urmările mineriadei se văd şi astăzi, de aceea trăim într-o societate alterată, marcată de sărăcie, corupţie, lipsa educaţiei şi a bunului simţ, dar cel mai grav e că cei vinovaţi nu au răspuns pentru faptele lor.