De data asta am anulat votul

Astăzi au avut loc alegerile parlamentare 2012. Românii şi-au ales senatorii şi deputaţii care îi vor reprezenta în Parlament în următorii patru ani. Candidaţii au fost în mare parte aceiaşi care au condus România în ultimii 22 de ani. Aceştia s-au perindat de la putere în opoziţie şi invers, dar nimic nu i-a împiedicat să-şi urmărească interesele personale sau de grup, în tot acest timp. Lor li se adaugă tineri politicieni dornici de afirmare şi avizi de putere, care vor să apuce şi ei o bucată din ciolan. Majoritatea politicienilor de azi sunt indivizi fără valoare, foşti membri ai conducerii comuniste, oameni certaţi cu legea, baroni locali, penali, beizadele sau vedete de carton. Toate aceste evidenţe au dus la scăderea încrederii oamenilor în actuala clasă politică şi la concluzia că "toţi sunt la fel". La fel de hoţi.

Paradoxal, deşi populaţia României a scăzut în ultimii ani, în fotoliile din Palatul Parlamentului vor ajunge mai mulţi trântori decât acum patru ani. Aceştia au fost aleşi de câteva milioane de votanţi, după o lună de milogeli, pupături, înjurături, minciuni şi şpăgi electorale. Unii au votat din convingere, alţii din obligaţie, iar o parte au votat în funcţie de şpaga primită. Eu am ales să nu aleg pe nimeni, pentru că nu am pe cine. Nu pot să aleg răul mai mic, deoarece toţi sunt la fel. La fel de răi.

Drumul Coresi

O nouă creaţie scripcariană s-a inaugurat luna aceasta în Braşov. Este vorba despre Drumul Coresi, o arteră de circulaţie care traversează fosta platformă industrială Tractorul şi leagă străzile Hărmanului şi 13 Decembrie. Drumul a fost construit din bani europeni, are 2 kilometri lungime, două benzi pe fiecare sens şi nu mai puţin de 4 sensuri giratorii, câte unul la fiecare capăt şi două pe traseu. Acest drum ar urma să treacă prin mijlocul viitorului cartier Coresi, un proiect privat ambiţios de mari dimensiuni, anunţat încă din 2010, dar care până azi nu a progresat mai deloc.

De curând am fost să văd cu ochii mei drumul lui Scripcaru şi am avut o experienţă interesantă. Am ajuns la capătul dinspre Strada Hărmanului, de unde mi-am propus să parcurg Drumul Coresi până la celălalt capăt, în Strada 13 Decembrie. Am trecut de sediul RAT Braşov, apoi de un pod şi o trecere dublă de cale ferată, iar în jur se întunecase deja bine. Deşi sunt stâlpi de iluminat pe ambele părţi, lumina nu era aprinsă, astfel că era o beznă deasă. Singurele lumini erau cele de la farurile maşinilor, care treceau răzleţ şi câte un bec pe ici pe colo, la vreo clădire rămasă în picioare. Am continuat prin peisajul postindustrial, printre ruine, moloz şi hale părăsite, acompaniat de lătrăturile şi schelălăielile câinilor vagabonzi. Pe drum am întâlnit câţiva oameni şi mulţi câini vagabonzi, de care a trebuit să mă feresc. M-am simţit ca în filmul Alien, oricând putând să-mi sară în faţă o creatură fioroasă. Am ajuns totuşi nevătămat la capăt, nu înainte de a trece pe lângă cele două sensuri giratorii de pe traseu. Acestea sunt uimitoare, prin faptul că sunt făcute pe un drum drept, neintersectat de niciun alt drum, astfel că nu fluidizează traficul, ci îl încurcă. Colac peste pupăză, Drumul Coresi e dotat şi cu o pistă pentru biciclete, de nicăieri spre niciunde.

De curând am aflat că sensul giratoriu din Centrul Civic a costat 2 milioane de euro, dar nu suntem toţi la fel de proşti să înghiţim astfel de gogoşi. Poate pe planeta Marte să coste atât, nicidecum în centrul Braşovului. Ceea ce s-a făcut în ultimii ani în Braşov se numeşte jaf pe bani publici. "Marea giratorizare", care are ca scop "fluidizarea circulaţiei" e doar o măsură populistă prin care Scripcaru şi acoliţii săi se îmbogăţesc şi trăiesc bine. Să vă învârtiţi bine în continuare!

Gigi Becali

Trăim vremuri tulburi, cu siguranţă cei mai întunecaţi ani de după 1989. Sunt anii lui Gigi Becali, un personaj malign cu care îmi pare rău că sunt contemporan.

Aşa cum spuneam în postarea anterioară, Gigi Becali face parte din noua nomenclatură şi e un model de urmat pentru mulţi dobitoci din ziua de azi. Născut într-o familie de oieri de origine aromână, în satul Zagna din judeţul Brăila, ajuns apoi la periferia Bucureştiului, Becali a fost încă de mic atras de bani, pe care îi fura din pantalonii tatălui său. După Revoluţia din 1989, Becali a parvenit peste noapte printr-un schimb de terenuri ilicit cu statul, mai precis cu Ministerul Apărării Naţionale. Apoi a pus mâna pe echipa de fotbal Steaua Bucureşti, pe care a distrus-o în câţiva ani. Cu notorietatea imensă dată de cea mai iubită echipă din România, Becali a intrat în politică, ajungând în Parlamentul Europei în 2009.

Misogin, rasist, xenofob şi incult, Becali e un grandoman dependent de atenţia opiniei publice. Individul apare zilnic la televiziunile avide după audienţă şi îşi varsă dejecţiile verbale în casele oamenilor, prin intermediul televizoarelor. Acest cancer al societăţii nu are nicio jenă în a jigni şi a înjura pe oricine. Toţi cei care au curajul să îl contrazică sunt imediat făcuţi proşti, urâţi, săraci sau homosexuali. Gigi Becali spune despre el că e un bun creştin, îşi face cruci şi dă bani nevoiaşilor, dar de fapt e un fariseu ordinar, care face toate aceste gesturi doar pentru publicitate şi pentru a-şi urmări interesele. Interesul lui în acest moment este să ajungă în Parlamentul României. Becali a fost primit de curând în PNL şi va candida în 9 decembrie pe listele USL, pentru un post de deputat, dar şi pentru un privilegiu foarte important: imunitatea parlamentară.

Deşi locul său e la închisoare, interlopul Gigi Becali va ajunge mai mult ca sigur în Parlamentul României. Acest lucru e posibil în România anului 2012, un stat mafiot în care democraţia e doar pe hârtie.

Încă un sens giratoriu inutil şi încă un pieton omorât de un imbecil

Nu a trecut mult timp de la realegerea sa în funcţia de primar al Braşovului, că George Scripcaru îşi continuă obsesia. Omul care a făcut din Braşov Capitala Sensurilor Giratorii, continuă să adauge noi elemente care să susţină această denumire. Cel mai nou sens giratoriu din oraş a apărut în Centrul Civic şi e complet inutil. Fosta uzină Hidromecanica a fost rasă de pe faţa pământului, iar în locul ei se va construi un mall. Varianta oficială e că acest sens giratoriu va permite accesul la viitoarea parcare subterană care va deservi centrul comercial, numai că acest proiect va fi finalizat cel mai devreme peste doi ani.

Pe lângă faptul că e inutil, acest sens giratoriu e şi prost făcut, la fel ca multe alte creaţii scripcariene. Din păcate, în ultimii ani Braşovul a devenit oraşul maşinilor, în detrimentul oamenilor. "Fluidizarea circulaţiei" prin construirea de sensuri giratorii după ureche, îngustarea trotuarelor şi eliminarea semafoarelor, au dus la scăderea siguranţei pietonilor.

În sprijinul celor scrise mai sus vine şi evenimentul nefericit petrecut luna trecută. În noaptea de 28 spre 29 august, pe o trecere de pietoni de lângă Primăria Braşov, un pieton anonim a fost accidentat mortal de către un imbecil. Imbecilul se numeşte Alin Constantin, are 22 de ani şi e băiatul de bani gata al lui Viorel Constantin, acesta din urmă fiind unul dintre asociaţii toaletei publice The Vintage Pub. Beizadeaua conducea un Audi Q7, l-a călcat pe nefericit şi apoi a fugit de la locul accidentului, abandonând maşina la câteva străzi distanţă. Evident că tăticul va face tot ce îi va sta în putinţă pentru a-l scoate basma curată. Doar are bani, iar în România de azi dreptatea se cumpără cu bani.

Aceşti indivizi fac parte dintr-o clasă socială nouă, continuatoare a fostei nomenclaturi comuniste. Politicieni, mediocri, parveniţi, oameni de afaceri, interlopi; toţi aceştia au în comun interesul pentru valorile materiale şi dispreţul faţă de legi şi faţă de oameni. Un reprezentant de seamă al acestei noi clase sociale e Gigi Becali, dar despre el într-o postare viitoare.