Încă un sens giratoriu nedorit

Nu cu mult timp în urmă, în orașul de la poalele Tâmpei a mai apărut o formă fără fond. Ineptul Scripcaru își continuă opera sinistră, construind un nou giratoriu în plin centrul Brașovului. Chiar dacă lângă Maternitatea Brașov era o intersecție de mici dimensiuni și slab circulată, aceste amănunte nu l-au împiedicat pe inept să pună un mușuroi exact sub nasul lui Ciprian Porumbescu.

Ahtiat după bani și după populism ieftin, primarul George Scripcaru a făcut din Brașov locul lui de joacă, transformându-l în orașul mașinilor, în detrimentul oamenilor. Această stare de fapt nu are cum să mai dureze foarte mult. Românii sunt încă sclavii mașinilor, dar efectele nocive ale acestora se vor vedea în timp, iar orașul va fi din nou al oamenilor. Cu alt primar, altă viziune și alți bani cheltuiți.

Construiți închisori, nu biserici!

În ultima perioadă foarte mulți tâlhari au intrat în pușcării, iar alții urmează la rând. Ăsta e un lucru bun, dar din păcate aceștia nu stau mult acolo și nu li se confiscă averile colosale, făcute în mod fraudulos.

România e țara cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor din Europa. Nu e de mirare, din moment ce suntem cei mai înapoiați de pe continent. De mirare e faptul că, deși există multă credință(oarbă) și evlavie, există și multă minciună, hoție, fărădelege, iar cei mai cunoscuți și mediatizați infractori sunt politicienii. Aceștia intră în politică pentru a fura cât mai mult, într-o lăcomie absurdă, fără să le pese de pulime, de legi, sau de valori.

Ei nu vor construi școli și spitale, baze sportive, sau drumuri, ci își vor construi palate, își vor cumpăra mașini scumpe și își vor umple conturile cu bani negri, pentru ei și pentru tot neamul lor. Totuși, există riscul ca tâlharii să petreacă o mică parte din existența lor meschină într-un loc fără aur și mătăsuri fine, dar cu rugină și ploșnițe. Șocul pentru ei e foarte mare când ajung acolo, așa că le recomand pe această cale nefericiților: construiți inchisori pentru voi, și nu biserici pentru fraieri!

Cel mai frumos oraș din România

Știu care e cel mai mare oraș din România, știu care e orașul situat la cea mai mare altitudine din România, știu care e orașul cel mai estic, dar nu știu care e cel mai frumos oraș din România. Mulți brașoveni spun că Brașovul e cel mai frumos oraș din România, dar această afirmație e una pur subiectivă. Nu e un titlu oficial, nu ține de cald, sau de foame și nu are nicio valoare. Un locuitor din Buzău poate să spună că orașul lui e cel mai frumos din România și nimeni nu-l poate contrazice.

Brașovul poate fi numit de mulți cel mai frumos oraș din România, dar acest titlu nu ajută cu nimic orașul de la poalele Tâmpei. Chiar dacă e înconjurat de munții și de spațiu verde, iar asta îl poate face frumos la prima vedere, Brașovul are probleme mari. Centrul istoric e o ruină, iar cauzele sunt multe: lipsa de bani a locuitorilor, lipsa de interes și de viziune a autorităților, dezinteresul general. O femeie a murit în urmă cu ceva timp în centrul orașului, după ce i-a căzut o cărămidă dintr-o clădire veche în cap. Cărămizi și țigle au căzut și mai cad în centrul Brașovului, iar acest lucu e dezolant.

Distrugerea Brașovului a fost începută de comuniști după al Doilea Război Mondial, prin industrializarea forțată, aducerea de "oameni ai muncii" în special din Moldova, oameni mediocri din toate punctele de vedere, care neavând apartenență la aceste locuri și experiența vieții la oraș, au dus la scăderea calității locuitorilor. Acest lucru se vede foarte bine în ziua de azi: brașovenii nu sunt uniți, nu au spirit civic, sau antreprenorial, nu au mândrie locală, sau atracție față de cultură. Maxima umilire a Brașovului s-a petrecut în 1950, atunci când orașul Brașov a devenit timp de 10 ani Orașul Stalin.

După 1989 declinul a continuat. Atunci Brașovul era al doilea cel mai populat oraș din România, cu peste 300.000 de locuitori, iar acum a ajuns al optulea. În orașul de la poalele Tâmpei viața se scurge liniștit, nu au loc evenimente de importanță internațională, nu aterizează avioane și, paradoxal, e orașul mașinilor, chiar dacă nu e legat cu vreo autostradă de restul țării. Brașovul e condus în ultimii ani de o mafie transpartinică cu trei capete: George Scripcaru, Aristotel Căncescu și Constantin Niță. Aceștia au continuat opera comuniștilor și au transformat un oraș important din Transilvania într-un oraș de mâna a doua, sub privirile unor locuitori tăcuți, apatici și indiferenți. 

Tatuajul - artă sau automutilare?

Tatuajul este o formă de automutilare, pe care unii o numesc artă. Desenarea permanentă a pielii are o istorie de mii de ani, dar motivele pentru care oamenii recurg la ea diferă. De la ritualuri de trecere, la simbol al apartenenței la un trib, sau la o comunitate, de la o o formă de intimidare, la element de afecțiune, oamenii și-au mâzgălit și își mâzgălesc corpul din aceste motive și din multe altele.

Individul din imagine e Rick Genest, un canadian de 28 de ani, care a ales să se transforme din om în arătare. Rick își spune mai nou Zombie Boy, după ce și-a mutilat întreg corpul și este fotomodel și actor în filme de duzină. În Evul Mediu, ciudați de genul acesta erau aduși în bâlciuri, pentru a delecta, sau pentru a oripila mulțimea. Acum, Zombie Boy face senzație în bâlciul mondial, numit Internet.

Evident că acesta e un caz extrem de automutilare, dar în ziua de azi sunt tot mai mulți care se însemnează. De la pușcăriași, la staruri rock, de la sportivi, la oameni obișnuiți, toți își fac desene pe piele. Dar ce îi îndeamnă să facă asta? Cei mai mulți spun că tatuajul trebuie să-i reprezintă, să fie o expresie a personalității lor. Este în același timp și o carte de vizită, care ne arată vanitatea, imaturitatea, identitatea nedefinită, dorința de a fi remarcați de cei din jur, sau de a transmite un mesaj. Acestora din urmă le recomand să poarte un tricou cu mesajul dorit.

Tatuajul ține de primitivism, de acele vremuri în care oamenii erau însemnați pentru a demonstra că aparțin aceluiași trib, prin urmare această tehnică, oricâtă modernitate i s-ar impregna, nu demonstrează altceva decât stadiul de dezvoltare la care s-a oprit individul în evoluția sa. Pentru mine, tatuajul e o porcărie de mari proporții și nu mi-aș face niciodată așa ceva.