Parcare pentru cocalari

De obicei, cocalarii îşi parchează maşinile unde au chef, pe trotuar, pe trecerile de pietoni, pe locurile de parcare special amenajate pentru persoane cu handicap, oriunde numai să fie cât mai aproape de locul de destinaţie. În cazul nostru este vorba de cele două bodegi ordinare despre care am scris anterior: Kasho Lounge şi The Vintage Pub. Primaru' Scripcaru, cocalarul numărul unu al Braşovului, s-a gândit la semenii lui şi le-a amenajat peste noapte o parcare numai pentru ei. I-a convocat pe băieţii de la Vectra Service, care au turnat nişte asfalt, iar mai pe seară, băieţii de la Comprest au trasat liniile. Parcarea improvizată e gata, iar de azi îşi aşteaptă stăpânii, care parcau şi până acum în acele locuri.

În stânga şi în dreapta statuii lui George Bariţiu, în faţa Bibliotecii Judeţene care îi poartă numele, două forme asimetrice de asfalt muşcă cu nesaţ din spaţiul public, sufocând şi mai mult o zonă cândva aerisită. Asfaltul şi maşinile câştigă tot mai mult teren, în timp ce spaţiul verde şi cel destinat pietonilor se micşorează pe zi ce trece. Maşinile sunt stăpânele oraşului, iar noi cei care mergem pe jos trebuie să ne strecurăm printre ele. Tot noi ar trebui să dăm foc acestor cuiburi de cocalari, pentru a satisface dorinţa unora, care vor fapte şi nu vorbe. Până atunci, însă, vă mai ofer nişte vorbe, de data asta ale formaţiei Luna Amară:

Abrutizat alcoolizat întunecat şi trist

Oraşul se înalţă peste noi

În cărămizi ne oglindim 

În cărămizi trăim

Neînsemnaţi descreieraţi şi goi

Oraş pierdut în fum

Nefericit oricum

Mai bine ai fi scrum.