Castelul Bran a fost oferit de brașoveni Reginei Maria, apoi regina s-a stabilit aici, a lăsat castelul moștenire fiicei sale Ileana, iar după a doua conflagrație mondială comuniștii au confiscat construcția și au transformat-o în muzeu. După lovitura de stat cu public, încoronații au făcut demersuri în justiție și au primit din nou edificiul. Generatorul de bani grei a ajuns la niște boșorogi din Austria, nepoții Reginei Maria.
Castelul Bran e un monument istoric popular în toată lumea, mai ales datorită romanului Dracula scris de irlandezul Bram Stoker. Proprietarii străini au făcut o groază de bani din bilete, fără să aibă vreun merit. Brănenii au profitat și ei de cel mai vizitat obiectiv din România, ca niște paraziți care se hrănesc din corpul gazdei. Turiștii care vizitau muzeul trebuiau să doarmă undeva, să mănânce, să una, alta. Localnicii au început să cazeze străini în camerele bune, apoi s-au extins tot mai mult, ei ajungând să doarmă în cămăruțele din spatele casei. După 1989 au apărut pensiuni ca ciupercile după ploaie, fără nicio noimă arhitectonică, au năvălit și bucureștenii, toate bune și frumoase. Brănenii s-au umplut de bani. Doar că în afară de a dormi și a mânca în niște restaurante fără sare și piper, nu au ce face altceva. N-au un parc, n-au o sală de spectacole, n-au un cinematograf, n-au un teren de sport, n-au nimic. Au în schimb un bazar cu chinezării, drumuri sub orice critică, praf, trotuare înguste și distruse, câini vagabonzi, cerșetori, noroi, gunoaie, zoaie, mirosuri pestilențiale. Chiar și brânza, produsul preferat al brănenilor, mai poate fi pe plac doar șoarecilor. Brănenii și-au jecmănit clienții cu servicii de proastă calitate, pentru că așa s-au obișnuit și le-a mers.
Să îți intre în comună un milion de oameni din toate colțurile lumii în fiecare an, iar tu să ai asemenea trotuare, să n-ai ocolitoare, să n-ai canalizare, să te caci în apa curgătoare, toate astea mi-au generat semne de întrebare.
Și am stat și m-am gândit, am analizat, m-am strofocat, m-am concentrat zile întregi să caut răspuns la aceste dileme, chiar dacă nu se întrevedea nimic, dar până la urmă am reușit. Mi-am dat seama de ce își țin brănenii comuna încremenită în timp, în paragină, în mizerie, în beznă. Brănenii sunt geniali! Ei păstrează Branul în Evul Mediu, într-o atmosferă de groază, pentru că asta vor turiștii să vadă, să simtă, să trăiască. Ei vor să facă o vizită în tărâmul lui Dracula, un teritoriu întunecat și macabru, terifiant și grotesc. Un loc blestemat din acest pământ blestemat, unde diavolul și copiii lui încă merg cu picioare pământești. Dacă voiau lux și progres, mergeau la Monte Carlo.
O altă chestie care mă fascinează la brăneni e că ei nu vorbesc limbi străine. Nu vorbesc engleză, nu vorbesc franceză, nu vorbesc germană, nu vorbesc rusă. Ei vorbesc limba brăneană, se înțeleg cu miile de turiști străini prin semne și le e de ajuns. Interesant e că acum pot să învețe și chineza, că nu-i mai ajută cu nimic. Acum, odată cu intrarea în Era Post-Coronavirus, industria turismului a fost lovită groaznic, virusul perfid a închis chiar și Castelul Bran, iar brănenii n-au nicio vină. Oamenii și-ar dori să vină în continuare în Infernul Brănean, dar nu mai pot. Dacă nu vor face ceva special, un ritual, o vrăjitorie, atunci brănenii vor spune adio cash-ului și vor rămâne doar cu brânza. Aia pentru șoareci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu