Infractoarea

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost tranziţia în România, în anii '90. O perioadă cenuşie, nesigură, marcată de instabilitate socială şi politică, dificultăţi economice, dar şi o intensificare a libertăţii de exprimare. Pe acest fond au apărut nenumărate publicaţii, pentru un public avid de informaţii, după cenzura comunistă. Una dintre aceste publicaţii era Infractoarea.

Cu o apariţie săptămânală şi având o femeie cu floci la pizdă(am folosit această sintagmă plastică şi necenzurată, chiar dacă puteam folosi "femeie cu păr pubian", dar nu avea acelaşi farmec) pe prima pagină, Infractoarea era o delectare pentru clasa muncitoare. Sex, crime, violuri, tâlhării, acestea erau subiectele abordate de ziarul alb-negru, cu titlu mov. Poze cu infractori deosebit de periculoşi, având o bandă neagră pe ochi, cu ţeste zdrobite de răngi sau topoare, sau cu trupuri înjunghiate de zeci de ori, erau imaginile viscerale care îţi dădeau fiori. Nici textele nu erau mai prejos, descriind cu lux de amănunte întâmplări oribile, de o violenţă şi o cruzime duse la extrem. Caricaturile presărate printre texte dădeau dovadă de un umor negru de-a dreptul grobian, în contrast cu femeile crăcănate, care zâmbeau suav din paginile aceluiaşi ziar. Pentru a vă face o idee despre atmosfera morbidă din Infractoarea, vă prezint nişte titluri alese la întâmplare: În timp ce mă viola, mama l-a înjunghiat pe tata; Fiul cu nume de sfânt şi-a ucis mama cu sânge rece; O tulceancă de 36 de ani este un adevărat criminal în serie; A violat o bătrână de faţă cu fiul acesteia; Geloasă, i-a dat soţului Verde de Paris; Şi-a omorât mama, apoi s-a dus liniştit la culcare.

Dacă ai peste 20 de ani, ai toate şansele să fi citit poveştile Infractoarei, pentru că ziarul nu mai apare de câţiva ani. Dacă eşti mai tânăr, nu îţi rămân decât aceste cuvinte(Infractoarea nu e pe Google) şi eventual Libertatea, Click şi Cancan, dar nu au acelaşi farmec.

Valentine's Day

Valentine's Day, Independence Day, Thanksgiving Day, Black Friday, Halloween. Ce au aceste nume în comun? Sunt sărbători americane, pe care le sărbătorim mai nou şi noi românii. Dar cum s-a ajuns aici? Începând cu secolul XVIII, în România a început să se simtă o puternică influenţă franceză. O seamă de intelectuali români au studiat la Paris, aducând cu ei cultura, civilizaţia şi stilul de viaţă specifice Occidentului. Astfel, Franţa a devenit un model de urmat pentru ţara noastră, din toate punctele de vedere. După Al Doilea Război Mondial, între 1945 şi 1989, România s-a aflat sub sfera de influenţă sovietică. Această perioadă neagră a adus cu sine o izolare forţată faţă de capitalism, modernism şi democraţie şi un regim comunist de tip totalitar, cu influenţe de la Răsărit. După Revoluţia din 1989, România şi-a reluat legăturile cu statele occidentale, înndreptându-şi privirea către Vest, însă cea mai puternică influenţă nu mai vine din Europa, ci de la cea mai mare putere economică a lumii, adică SUA.

Azi e Valentine's Day, Ziua Îndrăgostiţilor în tradiţia occidentală. Conform unei legende, Valentin a fost un preot creştin romano-catolic, care a trăit în secolul III, în timpul împăratului Claudiu al II-lea. Acesta a cununat în secret cupluri de tineri, în ciuda dorinţei împăratului, care vroia ca bărbaţii să rămână singuri, pentru a fi apţi de război. Valentin a fost executat în numele credinţei, a fost declarat sfânt, iar ziua morţii sale e sărbătorită azi ca Ziua Îndrăgostiţilor. Sărbătoarea a ajuns în secolul XIX în SUA, iar de acolo a fost importată şi la noi, în numele societăţii de consum. Inimi şi inimioare roşii, felicitări, chiloţi, bomboane de ciocolată îi aşteaptă pe îndrăgostiţi în magazine, să le cumpere şi să şi le dăruiască unii altora, în numele dragostei.

Ziua Îndrăgostiţilor e doar una din multele sărbători consumeriste, importate din America, pe care noi românii le sărbătorim pentru că e la modă şi pentru că vin de la cei mai puternici şi mai influenţi. Dar ce se va întâmpla atunci când China va deveni cea mai mare putere economică a lumii? Probabil că vom sărbători Ziua Primăverii, Ziua Lunii Pline şi Ziua Naţională a Chinei.

Jos Băsescu

Ieri a fost a fost a opta zi de proteste îndreptate împotriva regimului Băsescu.  Protestele începute în data de 13 ianuarie, în semn de solidaritate cu doctorul Raed Arafat, care demisionase cu trei zile înainte din Ministerul Sănătăţii, au continuat. Chiar dacă Arafat a fost repus în funcţie, mizându-se pe calmarea spiritelor, acest lucru nu s-a întâmplat, iar manifestaţiile au continuat în toată ţara, punctul central al acestora fiind Piaţa Universităţii din Bucureşti. Nemulţumirile populaţiei s-au acumulat în timp, fiind cauzate de criza economică, măsurile de austeritate, lipsa locurilor de muncă, corupţie şi multe altele. Protestele au fost în mare parte pajnice, dar au fost şi violenţe care au necesitat intervenţia jandarmilor. Revendicările oamenilor sunt şi ele dintre cele mai diverse, dar se disting trei mari doleanţe: demisia preşedintelui Traian Băsescu, demisia Guvernului Boc şi organizarea de alegeri anticipate.

Azi e a noua zi de proteste, mâine ar putea urma a zecea, poimâine a unsprezecea şi aşa mai departe. Orice s-ar întâmpla, e clar că zilele acestei puteri sunt numărate. Dar ce vom pune în loc? Nici opoziţia actuală nu se bucură de o popularitate foarte mare. Din contră, întreaga clasă politică a ajuns la un minim de încredere, în cei 22 de ani de democraţie. Se vehiculează ideea conform căreia "toţi sunt la fel", ceea ce nu lasă loc unei soluţii viabile. Şi atunci apare întrebarea: România are vreun viitor, sau plecăm cu toţii din ţară, lăsându-i ultimului privilegiul de a stinge lumina?

Pietre în Alb

E luna decembrie, luna cadourilor, luna lui Ştefan Hruşcă, luna albă ornată cu luminiţe multicolore. Mai mult decât atât, azi e 25 Decembrie, ziua în care feciorii fac zgomot prin sat şi în care Moş Crăciun aduce cadouri copiilor cuminţi. Eu nu am fost cuminte şi nici nu mai sunt copil, să cred într-un moş utopic. De asemenea, nu îmi place să fac cadouri şi nici să primesc, de aceea mi-am făcut singur un cadou.

"Pietre în Alb" e cel mai recent album al formaţiei clujene Luna Amară, fiind precedat de "Asfalt", "Loc lipsă" şi "Don't let your dreams fall asleep". Albumul conţine 13 piese de rock alternativ, purtând amprenta inconfundabilă Luna Amară. Cu sonorităţi dure dar şi melancolice pe alocuri, cu versuri directe, dar şi ironice şi metaforice, albumul Pietre în Alb proiectează într-o lumină sumbră şi apasătoare societatea bolnavă în care trăim. Alcătuită din oameni adormiţi, inculţi, ipocriţi şi corupţi, care se complac în minciună, ignoranţă, mediocritate şi superficialitate, o societate condusă de bani. 

Pentru a sublinia ceea ce am scris mai sus şi pentru a vă face o idee despre mesajul transmis de formaţia Luna Amară, închei prin a vă prezenta câteva versuri din piesa "Oameni noi":

Priveşte
Viermii ce-i hrănim
Vorbeşte
Despre cum trăim
Chinuiţi
Umiliţi
Rece şi-anonim

Minciuna
E tot ce mai avem
Minciuna
E apa ce o bem
Te slăvim
Te iubim
Comandant suprem.