Kronwell Braşov Hotel

Luna trecută s-a inaugurat la Braşov hotelul de 10 etaje al lui Daniel Popescu, acest "băiat deştept" al Braşovului. Situat în imediata apropiere a Gării Braşov, lipit de My Place, centrul comercial incendiat în decembrie anul trecut, noul hotel nu a fost atins de flăcări şi a putut fi deschis fără probleme. Hotelul de 4 stele a beneficiat de un ajutor de stat de aproximativ 3,6 milioane de euro de la Guvernul Boc, firma Iporo Com SRL a lui Popescu fiind considerată investitor strategic. Daniel Popescu e un privilegiat al PDL, bun prieten cu primarul Scripcaru şi se pare că poate să îşi facă ce vrea, unde vrea, în Braşov.

Omul are câteva cârciumi plasate în locuri bune din oraş, acum are şi hotel şi în curând îşi va reface şi centrul comercial, mai trainic şi mai frumos, chiar dacă nu am aflat nici azi cauza incendiului care l-a afectat.

Tot în zona Gării, la câţiva metri distanţă, se află Sala Sporturilor "D. P. Colibaşi". Sala construită în 1978 a fost reabilitată de curând, dar această investiţie e aproape inutilă, construcţia fiind depăşită de vremuri, atât ca formă cât şi ca funcţionalitate. Braşovul are nevoie de o sală polivalentă nouă, de cel puţin 5.000 de locuri, dar ce poţi să-i ceri unui primar fără viziune, decât nişte cârpeli de moment?

De curând am aflat că Scripcaru, împreună cu alţi politicieni braşoveni, susţin candidatura Braşovului pentru titlul de Capitală Culturală Europeană, în anul 2021. Aceasta este o glumă proastă, oraşul de la poalele Tâmpei neavând argumente pentru a deveni capitală culturală. Braşovul e Capitala Sensurilor Giratorii, iar acest titlu neoficial nu poate fi contestat de nimeni.

FOTE 2013

Festivalul Olimpic de Iarnă al Tineretului European s-a încheiat ieri, dar competiţia organizată în Braşov şi în împrejurimi nu a fost nici pe departe un succes. FOTE 2013 trebuia să atragă turişti şi să creeze o imagine favorabilă ţării noastre. Din păcate, acest festival nu a adus beneficii Braşovului şi nici României, nefiind transmis sau promovat în afara ţării. Festivalul a fost organizat amatoristic, în cel mai pur stil românesc, "the romanian way", vorba unui oficial străin.

FOTE s-ar fi putut numi foarte bine Festivalul Olimpic al Partidului Democrat Liberal. Cei care au câştigat de pe urma FOTE 2013, sunt cei care s-au aflat în tribună la festivitatea de deschidere. Politicienii şi clienţii acestora şi-au împărţit comisioane grase din milioanele de euro, bani publici. După ce a construit un patinoar cu 12 milioane de euro şi după ce a extins domeniul schiabil cu 30 de milioane, Scripcaru trebuia să mai facă un patinoar în Poiana Braşov, pentru concursurile de patinaj artistic şi patinaj viteză.

Deşi a avut 5 ani la dispoziţie şi colegii la guvernare, primarul incompetent nu a realizat proiectul şi a apelat la o improvizaţie potrivită pentru o competiţie judeţeană, nicidecum pentru una olimpică. A acoperit un patinoar în aer liber cu un balon, rezultând o chestie cu doar 200 de locuri şi care a fost omologată cu doar patru zile înainte de începerea întrecerilor. Care întreceri nu au beneficiat de grafică în transmisiunile televizate, din cauză că aparatura necesară ar fi costat exorbitanta sumă de 30.000 de euro. Cam cât vreo două poşete de-ale Elenei Udrea.

De ce este România altfel?

În luna decembrie a anului trecut, considerată luna cadourilor şi în România, mi-am făcut şi eu un cadou. Mi-am cumpărat o carte, iar în primele zile ale noului an am citit-o.

Cartea "De ce este România altfel?", scrisă de profesorul Lucian Boia, este un eseu despre România şi despre români, despre faptul că suntem altfel şi mai ales de ce. Citind cartea scrisă de istoricul Boia, am aflat lucruri pe care le ştiam deja, şi despre care am scris şi eu pe acest blog. Românii sunt întârziaţi din punct de vedere istoric, complexaţi, lipsiţi de onoare, hoţi, corupţi,, apatici şi ignoranţi. Am aflat în plus de ce suntem diferiţi de occidentali, prin argumente cu caracter istoric, pigmentate adesea cu umor. Autorul ne pune în faţă o oglindă care reflectă realitatea aşa cum e ea, în care vedem cât de urâţi suntem, câte riduri avem. Prezentul este opera trecutului.

Din păcate prezentul României şi al românilor este unul hidos şi nici viitorul nu se anunţă prea frumos. Iată ce spune profesorul Lucian Boia în postfaţa cărţii sale:

România de astăzi. O ţară care se încăpăţânează să fie altfel.

Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi şi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai "excentric", sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană?

Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem?

Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.

De data asta am anulat votul

Astăzi au avut loc alegerile parlamentare 2012. Românii şi-au ales senatorii şi deputaţii care îi vor reprezenta în Parlament în următorii patru ani. Candidaţii au fost în mare parte aceiaşi care au condus România în ultimii 22 de ani. Aceştia s-au perindat de la putere în opoziţie şi invers, dar nimic nu i-a împiedicat să-şi urmărească interesele personale sau de grup, în tot acest timp. Lor li se adaugă tineri politicieni dornici de afirmare şi avizi de putere, care vor să apuce şi ei o bucată din ciolan. Majoritatea politicienilor de azi sunt indivizi fără valoare, foşti membri ai conducerii comuniste, oameni certaţi cu legea, baroni locali, penali, beizadele sau vedete de carton. Toate aceste evidenţe au dus la scăderea încrederii oamenilor în actuala clasă politică şi la concluzia că "toţi sunt la fel". La fel de hoţi.

Paradoxal, deşi populaţia României a scăzut în ultimii ani, în fotoliile din Palatul Parlamentului vor ajunge mai mulţi trântori decât acum patru ani. Aceştia au fost aleşi de câteva milioane de votanţi, după o lună de milogeli, pupături, înjurături, minciuni şi şpăgi electorale. Unii au votat din convingere, alţii din obligaţie, iar o parte au votat în funcţie de şpaga primită. Eu am ales să nu aleg pe nimeni, pentru că nu am pe cine. Nu pot să aleg răul mai mic, deoarece toţi sunt la fel. La fel de răi.