Şefu Marin

Acest cocalar sinistru, care pe deasupra este şi ţigan, este un frustrat semianalfabet, un individ cu grave probleme psihice, care se autodeclară "taticul banilor şi coşmaru rokerilor". Ţigănuşul din imagine are 16 ani, este din Braşov şi urăşte rockerii. Nicio problemă, şi eu urăsc ţiganii.

Se spune despre Şefu Marin că ar fi deosebit de violent, dar nu cred că ar putea face rău decât muştelor şi gândacilor de bucătărie. Totuşi, el e un pericol pentru limba română. "Taticul banilor şi coşmaru rokerilor" are un blog jalnic(sefumarindamuerokerilor.blogspot.com) plin cu lături verbale, stoarse din creierul lui neted ca un balon. Din păcate prostia nu e ilegală şi nu doare. Dacă prostia ar provoca durere, acest prost ar avea nevoie de morfină.

Prin acest exemplu se dovedeşte încă o dată faptul că ţiganii sunt inferiori, inadaptaţi şi nu aduc nimic bun. Reprezentanţii acestei etnii sunt inutili societăţii. Personaje ca Şefu Marin, Bercea Mondial, Nicolae Romulus Mailat sau Florin Salam, nu ar fi trebuit să se nască. Pentru ei şi pentru toţi ţiganii există o singură soluţie: sterilizarea.

Vorbele lu' Aurică(partea a doua)

Au trecut câteva luni de la ultima postare care l-a avut ca personaj principal pe Aurică. Între timp, patronul şi barmanul nostru a devenit şi ghid montan cu diplomă. Muntele reprezintă cea mai mare pasiune a lui Aurică(după votcă), aşa că puteţi să apelaţi cu încredere la el pentru a vă ajuta să descoperiţi frumuseţile Munţilor Carpaţi. Până atunci, însă, vă prezint ultimele născociri verbale culese din gura minunatului, unicului şi inegalabilului Aurică:

 A venit iarna şi geru', a belit pula şoferu'!

Nu există nu mai pot, există nu mai vreau.

Să fii prost e o-ntâmplare, să fii om e lucru mare.

De ce să iei vaca cu totu', când poţi s-o iei la kil?

Femeia se pupă, băutura se bea.

Dacă nu beau, nu fut şi nu fumez, mă duc dracului.

După futai îţi trebe o ţigare şi ceva de băut.

De futut fute oricine, da' pentru labă îţi trebe imaginaţie.

Cât mi-a curs mie pă pulă, nu ţi-a curs ţie pă nas.

Eu din beţie mă trezesc, tu din prostie ba!

De-oi muri să-mi porţi căciula, de-oi trăi să-mi beleşti pula!

Pula mi-e dă voi!

FOAMEA în 2011, 2012 şi aşa mai departe

Blogul FOAMEA este din ce în ce mai contestat, pe zi ce trece. Încă de la apariţia sa din 2009, am creat antipatii, prin ceea ce am scris şi prin pozele pe care le-am publicat. S-au trezit unii, alţii să mă bată la cap să şterg anumite poze sau să modific anumite texte, dar le transmit pe această cale că nu voi ceda presiunilor şi voi continua pe aceeaşi linie.

Aşa cum am spus în prima postare de pe acest blog, nu suport cenzura, la fel  cum nu suport hoţia, minciuna, ipocrizia şi prostia. De aceea voi scrie şi în 2011 şi în 2012 şi atâta vreme cât va exista acest blog, despre hoţi, cocalari, ordinari, preoţi, curve şi alte elemente economice, politice şi sociale. Articolul 30 din Constituţia României îmi garantează libertatea de exprimare, iar acest drept nu mi-l poate lua nimeni.

Feciorii

În Tohanu Nou există o tradiţie de ani de zile. Această tradiţie s-a păstrat până în zilele noastre, doar că acum e mai mult o afacere. Adică un prilej de a face nişte bani.

În fiecare an pe 25 decembrie, ziua în care credincioşii creştini sărbătoresc Crăciunul, o ceată de tineri, care îşi spun "feciori", se plimbă prin Tohanu Nou, fac nişte zgomot şi aşteaptă să primească bani pentru asta! O să fiu un pic mai explicit. În data de 6 decembrie are loc alegerea vătafului, adică a conducătorului cetei, şi cel care rămâne cu banii. Acesta are timp până la Crăciun să coopteze în echipa sa un număr valabil de feciori, cu care să facă anumite repetiţii, să facă rost de ţoale populare şi să arvunească nişte muzicanţi pentru marele bal, care va avea loc pe 26 şi pe 27 decembrie. După acelaşi principiu, se organizează şi o ceată mai mică, formată din minori, care se numeşte "feciorii mici". Aceştia reprezintă garanţia că tradiţia veche de zeci de ani va merge mai departe.

În dimineaţa Crăciunului cele două cete de feciori merg la biserică, unde interpretează un miniconcert format din două colinde de fiecare ceată, din totalul de cinci colinde pe care le au în repertoriu. După ce primesc binecuvântare preotului, feciorii pornesc pe străzile satului pentru a face câte cinci minute de zgomot în fiecare curte şi pentru a primi câţiva bani în geanta vătafului. Băieţii pornesc dintr-un capăt al Tohanului Nou şi bat din poartă în poartă, cu speranţa că vor fi primiţi de cât mai mulţi consăteni. Responsabil cu acest lucru este armaşul. Pentru fiecare stradă principală este desemnat câte un armaş. Nu ştiu cine e armaş la mine pe stradă, dar sunt convins că acesta se va lovi cu capul de poarta mea încuiată, la fel ca în ultimii zece ani(tradiția e tradiție). Decât să-i ascult pe feciorii din Tohanu Nou, mai bine ascult nişte feciori din Oslo sau din Espoo, adică Dimmu Borgir sau Children of Bodom. Pe lângă bani, feciorii mai primesc şi băutură, fiecare gospodar dorind să contribuie la starea lor de ebrietate. La sfârşitul zilei feciorii ajung la ultimele case, beţi, obosiţi, răguşiţi şi cel mai probabil, mai puţini ca la început. De multe ori s-a întâmplat ca unii să fie răpuşi de alcool. Zgomotul produs este din ce în ce mai distorsionat, greu perceptibil, chiar deranjant. Cu toate astea, oamenii le dau banii planificaţi, chiar dacă nu le-a plăcut ceea ce au ascultat, pentru a nu se face de căcat.

A doua zi, feciorii ies în centrul satului pentru o sârbă tradiţională, după care poate să înceapă mult aşteptatul bal al feciorilor. Evenimentul sfârşitului de an este aşteptat cu deosebit interes de toată suflarea satului, de la tineretul bovin, până la bătrânii de modă veche şi familiştii nostalgici. Timp de două zile are loc la Căminul Cultural o combinaţie formată din transpiraţie şi manele, udată din belşug cu alcool şi asezonată cu sârbe şi brâuri, la cerere. Plus bătaie. La mulţi ani!