Galleria art and coffee

Luna trecută a apărut în Braşov o nouă creaţie marca Scripcaru. Este vorba despre o cafenea cu nume pompos, ridicată în buricul târgului.

Peste drum de Primăria Braşov şi la 5 metri de Liceul de Muzică, s-a ridicat o gheretă verde cu acoperiş de tablă, înconjurată de o terasă cu umbrele şi multă verdeaţă. Galleria art and coffee, cârciuma care se vrea retro, dar care nu e decât un kitsch absolut, e administrată de un prieten foarte bun al primarului Scripcaru(doar că nu dorm împreună), este vorba de un anume Daniel Popescu. Acest individ mai are în subordine şi alte bodegi din oraş: Kasho, Kasho Lounge, News Caffe, iar acum îşi face un hotel de 10 etaje.

În urmă cu câţiva ani, exact în acelaşi loc, a existat un chioşc cu terasă. Se numea Titus şi vindea de toate, inclusiv băuturi alcoolice. La un moment dat a fost închis, probabil datorită legii care interzice comercializarea de băuturi alcoolice în apropierea instituţiilor de învăţământ. Acum, în anul 2012, nu mai contează acea lege, tot ce contează e ca Daniel Popescu şi alţii ca el să câştige bani, cât mai mulţi bani.

Tot acum, mai precis de acum, ştim că primaru' Scripcaru a fost ales pentru un nou mandat. Vor urma noi asfaltări şi vor fi construite noi sensuri giratorii, cu ajutorul prietenului Marcel, vor fi plantate mii de panseluţe, cu ajutorul prietenului Ovidiu şi vor apărea noi bodegi, hoteluri şi alte chestii aducătoare de bani, cu ajutorul şi pentru Daniel şi alţii ca el. Totuşi, există trei scenarii prin care putem scăpa de Scripcaru: să îşi dea demisia, să fie arestat şi condamnat la închisoare sau să moară.

Campania electorală, primăvară-vară 2012

Azi, 11 mai 2012, începe o nouă campanie electorală, la noi în ţară. Este vorba despre campania care precede alegerile locale din 10 iunie. Aşa cum ne-am obişnuit în ultimii 22 de ani, vom avea de a face cu o campanie electorală ordinară, prima pe anul acesta, a doua fiind la toamnă.

Timp de o lună de zile vom fi bombardaţi cu minciuni gogonate, promisiuni deşarte, gogoşi vândute naivilor şi credulilor. Aceşti ordinari(a se citi politicieni) ne vor minţi cu neruşinare, ştiind că ei vor câştiga împreună, iar noi vom pierde. Indiferent de culoarea politică, toţi candidaţii sunt mânaţi de acelaşi ţel: să ajungă la ciolan. Până atunci, vor ieşi în faţa oamenilor, vor organiza pomeni electorale, chermeze şi mitinguri, vor oferi pixuri, calendare şi alte nimicuri, şi vor poza în buni gospodari. Pe de altă parte, blogurile, ziarele, radiourile şi televiziunile de partid nu vor conteni cu atacurile duse la extrem, la adresa rivalilor politici. Va fi o luptă pe viaţă şi pe moarte, între demagogi şi ipocriţi, pentru acapararea cât mai multor posturi în administraţia locală.

Eu nu voi vota la aceste alegeri, pentru că nu am pe cine. Niciun candidat nu va spune: "voi fura", "voi lua şpagă", "îmi voi face o casă nouă", chiar dacă aceste lucruri se vor întâmpla după ce vor fi aleşi. Am auzit mulţi oameni spunând: "toţi sunt hoţi, toţi fură" sau "a furat, dar a şi făcut". Cu prima afirmaţie sunt de acord, toţi politicienii fură, însă locul hoţilor e la puşcărie, nu la primărie. A da un vot unui hoţ, e ca şi cum aş fi complicele lui. Eu nu vreau să fiu complicele unui hoţ, aşa că nu votez.

mexic85

Din 8 octombrie 2009 şi până azi, am scris 42 de postări pe blogul FOAMEA. Aceste postări au fost citite de câteva mii de oameni şi au primit 162 de comentarii(am luat în considerare şi comentariile scrise de mine şi pe cele eliminate de către autori). Dintre toţi cititorii acestui blog, se distinge unul. E cel mai fidel cititor şi cel mai prolific comentator, nu mai puţin de 58 de comentarii fiind scrise de el.

Sub pseudonimul de Internet mexic85, se ascunde Remus Labă, un tânăr foarte timid din Braşov. Acesta locuieşte de aproape 27 de ani cu mă-sa, care are o vorbă: "fiecare cu pizda mă-sii". Remus a scăpat ca prin urechile acului de virginitatea care îl măcina, anul trecut în decembrie, când a făcut sex cu una de trei ori mai mare decât el. Sper să nu fi fost vorba de vreo morsă. 1985 e anul în care s-a născut Remus, iar Mexic e ţara visurilor lui. Ar da ani din viaţă să viziteze Ciudad de Mexico, Guadalajara, Monterrey, Acapulco, Cancun, să mănânce tacos şi burritos, să asculte celebrele formaţii de mariachi şi să admire la fel de celebrele "chicas latinas calientes". De altfel, Remus e foarte pasionat de femei, pe care le urmăreşte zilnic pe site-urile preferate: T'nAflix, Tube8 şi RedTube. În rest doarme, se uită la telenovele şi mănâncă, în special "cartofiori prăjiţi". Muzica pe care o ascultă mexic85 e foarte variată: de la Angels, Candy şi Thalia, la BUG Mafia şi Holograf şi chiar şi Vivaldi. Lui Remus îi place şi fotbalul, iar echipa lui favorită e CFR 1907 Cluj.

Acesta e mexic85 în câteva cuvinte. Dacă doriţi mai multe detalii, va trebui să-l cunoaşteţi personal. Aviz amatoarelor, poate se găseşte una care să ajungă în patul lui de proaspăt bărbat. Sunt sigur că v-ar satisface cu un "deepthroat" de toată frumuseţea, urmat de un "ultra all inclusive cu multiple finalizări". Orice s-ar întâmpla, un lucru e sigur: Remus Labă nu-şi face numele de ruşine.

Infractoarea

A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. A fost tranziţia în România, în anii '90. O perioadă cenuşie, nesigură, marcată de instabilitate socială şi politică, dificultăţi economice, dar şi o intensificare a libertăţii de exprimare. Pe acest fond au apărut nenumărate publicaţii, pentru un public avid de informaţii, după cenzura comunistă. Una dintre aceste publicaţii era Infractoarea.

Cu o apariţie săptămânală şi având o femeie cu floci la pizdă(am folosit această sintagmă plastică şi necenzurată, chiar dacă puteam folosi "femeie cu păr pubian", dar nu avea acelaşi farmec) pe prima pagină, Infractoarea era o delectare pentru clasa muncitoare. Sex, crime, violuri, tâlhării, acestea erau subiectele abordate de ziarul alb-negru, cu titlu mov. Poze cu infractori deosebit de periculoşi, având o bandă neagră pe ochi, cu ţeste zdrobite de răngi sau topoare, sau cu trupuri înjunghiate de zeci de ori, erau imaginile viscerale care îţi dădeau fiori. Nici textele nu erau mai prejos, descriind cu lux de amănunte întâmplări oribile, de o violenţă şi o cruzime duse la extrem. Caricaturile presărate printre texte dădeau dovadă de un umor negru de-a dreptul grobian, în contrast cu femeile crăcănate, care zâmbeau suav din paginile aceluiaşi ziar. Pentru a vă face o idee despre atmosfera morbidă din Infractoarea, vă prezint nişte titluri alese la întâmplare: În timp ce mă viola, mama l-a înjunghiat pe tata; Fiul cu nume de sfânt şi-a ucis mama cu sânge rece; O tulceancă de 36 de ani este un adevărat criminal în serie; A violat o bătrână de faţă cu fiul acesteia; Geloasă, i-a dat soţului Verde de Paris; Şi-a omorât mama, apoi s-a dus liniştit la culcare.

Dacă ai peste 20 de ani, ai toate şansele să fi citit poveştile Infractoarei, pentru că ziarul nu mai apare de câţiva ani. Dacă eşti mai tânăr, nu îţi rămân decât aceste cuvinte(Infractoarea nu e pe Google) şi eventual Libertatea, Click şi Cancan, dar nu au acelaşi farmec.