De ce este România altfel?

În luna decembrie a anului trecut, considerată luna cadourilor şi în România, mi-am făcut şi eu un cadou. Mi-am cumpărat o carte, iar în primele zile ale noului an am citit-o.

Cartea "De ce este România altfel?", scrisă de profesorul Lucian Boia, este un eseu despre România şi despre români, despre faptul că suntem altfel şi mai ales de ce. Citind cartea scrisă de istoricul Boia, am aflat lucruri pe care le ştiam deja, şi despre care am scris şi eu pe acest blog. Românii sunt întârziaţi din punct de vedere istoric, complexaţi, lipsiţi de onoare, hoţi, corupţi,, apatici şi ignoranţi. Am aflat în plus de ce suntem diferiţi de occidentali, prin argumente cu caracter istoric, pigmentate adesea cu umor. Autorul ne pune în faţă o oglindă care reflectă realitatea aşa cum e ea, în care vedem cât de urâţi suntem, câte riduri avem. Prezentul este opera trecutului.

Din păcate prezentul României şi al românilor este unul hidos şi nici viitorul nu se anunţă prea frumos. Iată ce spune profesorul Lucian Boia în postfaţa cărţii sale:

România de astăzi. O ţară care se încăpăţânează să fie altfel.

Ţările şi naţiunile sunt diferite. Asemănătoare şi diferite. România intră şi ea, fireşte, în acest joc al asemănărilor şi deosebirilor. Nu cumva este totuşi şi mai diferită? Cu alte cuvinte, nu se situează oare mai "excentric", sub tot felul de aspecte, în raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativă normalitate europeană?

Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Desigur, cei care privesc din afară sunt mai impresionaţi decât românii, obişnuiţi cât de cât cu ei înşişi, dar până şi printre români exasperarea creşte. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus, în clasa politică, şi nu doar de ieri, de alaltăieri. Să fie un blestem?

Nu, e doar o istorie. Dar poate că înseamnă acelaşi lucru.

De data asta am anulat votul

Astăzi au avut loc alegerile parlamentare 2012. Românii şi-au ales senatorii şi deputaţii care îi vor reprezenta în Parlament în următorii patru ani. Candidaţii au fost în mare parte aceiaşi care au condus România în ultimii 22 de ani. Aceştia s-au perindat de la putere în opoziţie şi invers, dar nimic nu i-a împiedicat să-şi urmărească interesele personale sau de grup, în tot acest timp. Lor li se adaugă tineri politicieni dornici de afirmare şi avizi de putere, care vor să apuce şi ei o bucată din ciolan. Majoritatea politicienilor de azi sunt indivizi fără valoare, foşti membri ai conducerii comuniste, oameni certaţi cu legea, baroni locali, penali, beizadele sau vedete de carton. Toate aceste evidenţe au dus la scăderea încrederii oamenilor în actuala clasă politică şi la concluzia că "toţi sunt la fel". La fel de hoţi.

Paradoxal, deşi populaţia României a scăzut în ultimii ani, în fotoliile din Palatul Parlamentului vor ajunge mai mulţi trântori decât acum patru ani. Aceştia au fost aleşi de câteva milioane de votanţi, după o lună de milogeli, pupături, înjurături, minciuni şi şpăgi electorale. Unii au votat din convingere, alţii din obligaţie, iar o parte au votat în funcţie de şpaga primită. Eu am ales să nu aleg pe nimeni, pentru că nu am pe cine. Nu pot să aleg răul mai mic, deoarece toţi sunt la fel. La fel de răi.

Drumul Coresi

O nouă creaţie scripcariană s-a inaugurat luna aceasta în Braşov. Este vorba despre Drumul Coresi, o arteră de circulaţie care traversează fosta platformă industrială Tractorul şi leagă străzile Hărmanului şi 13 Decembrie. Drumul a fost construit din bani europeni, are 2 kilometri lungime, două benzi pe fiecare sens şi nu mai puţin de 4 sensuri giratorii, câte unul la fiecare capăt şi două pe traseu. Acest drum ar urma să treacă prin mijlocul viitorului cartier Coresi, un proiect privat ambiţios de mari dimensiuni, anunţat încă din 2010, dar care până azi nu a progresat mai deloc.

De curând am fost să văd cu ochii mei drumul lui Scripcaru şi am avut o experienţă interesantă. Am ajuns la capătul dinspre Strada Hărmanului, de unde mi-am propus să parcurg Drumul Coresi până la celălalt capăt, în Strada 13 Decembrie. Am trecut de sediul RAT Braşov, apoi de un pod şi o trecere dublă de cale ferată, iar în jur se întunecase deja bine. Deşi sunt stâlpi de iluminat pe ambele părţi, lumina nu era aprinsă, astfel că era o beznă deasă. Singurele lumini erau cele de la farurile maşinilor, care treceau răzleţ şi câte un bec pe ici pe colo, la vreo clădire rămasă în picioare. Am continuat prin peisajul postindustrial, printre ruine, moloz şi hale părăsite, acompaniat de lătrăturile şi schelălăielile câinilor vagabonzi. Pe drum am întâlnit câţiva oameni şi mulţi câini vagabonzi, de care a trebuit să mă feresc. M-am simţit ca în filmul Alien, oricând putând să-mi sară în faţă o creatură fioroasă. Am ajuns totuşi nevătămat la capăt, nu înainte de a trece pe lângă cele două sensuri giratorii de pe traseu. Acestea sunt uimitoare, prin faptul că sunt făcute pe un drum drept, neintersectat de niciun alt drum, astfel că nu fluidizează traficul, ci îl încurcă. Colac peste pupăză, Drumul Coresi e dotat şi cu o pistă pentru biciclete, de nicăieri spre niciunde.

De curând am aflat că sensul giratoriu din Centrul Civic a costat 2 milioane de euro, dar nu suntem toţi la fel de proşti să înghiţim astfel de gogoşi. Poate pe planeta Marte să coste atât, nicidecum în centrul Braşovului. Ceea ce s-a făcut în ultimii ani în Braşov se numeşte jaf pe bani publici. "Marea giratorizare", care are ca scop "fluidizarea circulaţiei" e doar o măsură populistă prin care Scripcaru şi acoliţii săi se îmbogăţesc şi trăiesc bine. Să vă învârtiţi bine în continuare!

Gigi Becali

Trăim vremuri tulburi, cu siguranţă cei mai întunecaţi ani de după 1989. Sunt anii lui Gigi Becali, un personaj malign cu care îmi pare rău că sunt contemporan.

Aşa cum spuneam în postarea anterioară, Gigi Becali face parte din noua nomenclatură şi e un model de urmat pentru mulţi dobitoci din ziua de azi. Născut într-o familie de oieri de origine aromână, în satul Zagna din judeţul Brăila, ajuns apoi la periferia Bucureştiului, Becali a fost încă de mic atras de bani, pe care îi fura din pantalonii tatălui său. După Revoluţia din 1989, Becali a parvenit peste noapte printr-un schimb de terenuri ilicit cu statul, mai precis cu Ministerul Apărării Naţionale. Apoi a pus mâna pe echipa de fotbal Steaua Bucureşti, pe care a distrus-o în câţiva ani. Cu notorietatea imensă dată de cea mai iubită echipă din România, Becali a intrat în politică, ajungând în Parlamentul Europei în 2009.

Misogin, rasist, xenofob şi incult, Becali e un grandoman dependent de atenţia opiniei publice. Individul apare zilnic la televiziunile avide după audienţă şi îşi varsă dejecţiile verbale în casele oamenilor, prin intermediul televizoarelor. Acest cancer al societăţii nu are nicio jenă în a jigni şi a înjura pe oricine. Toţi cei care au curajul să îl contrazică sunt imediat făcuţi proşti, urâţi, săraci sau homosexuali. Gigi Becali spune despre el că e un bun creştin, îşi face cruci şi dă bani nevoiaşilor, dar de fapt e un fariseu ordinar, care face toate aceste gesturi doar pentru publicitate şi pentru a-şi urmări interesele. Interesul lui în acest moment este să ajungă în Parlamentul României. Becali a fost primit de curând în PNL şi va candida în 9 decembrie pe listele USL, pentru un post de deputat, dar şi pentru un privilegiu foarte important: imunitatea parlamentară.

Deşi locul său e la închisoare, interlopul Gigi Becali va ajunge mai mult ca sigur în Parlamentul României. Acest lucru e posibil în România anului 2012, un stat mafiot în care democraţia e doar pe hârtie.