sâmbătă, 6 iunie 2020

Idioții utili, temperatura ca discriminare și strănutul ca infracțiune

Vladimir Ilici Lenin le spunea idioți utili. Putea să le spună și spălați pe creier sau maimuțe cu buletin, bovine, ovine, cobai, dar nu a dorit să jignească ființele vii. Idioții utili sunt și ei oameni, respiră pe gură și au nevoie de oxigen ca să trăiască. Acești indivizi sunt folosiți de diverse entități, companii, partide, guverne, pentru a-și pune în practică agendele malefice.

Idioții utili sunt de mai multe feluri:

1. Idioții absoluți
Aceștia sunt cauze pierdute ale umanității, tabula rasa, zombi. Precari intelectual și material, sunt săraci lipiți, lipsiți de educație și trăiesc de pe o zi pe alta. Singurul lor scop în viață e să umple mațul. Sunt utili prin ignoranță.

2. Idioții ordinari
Ei alcătuiesc turma, au mentalitate de sclavi, sunt cei mai numeroși și cei mai creduli. Oile placide sunt manipulate de ecranele albastre și de popi, inghit informațiile pe nemestecate și sunt mulțumite dacă au ceva în stomac. De ce să aibă opinii, de ce să își pună întrebări, când e mai simplu să creadă narațiunea oficială. Dacă Guvernul spune că 1+1=3, atunci așa e. Crede și nu cerceta! Așa spune și biserica. Ignoranță și-aroganță.

3. Idioții intelectuali
Poate nu știați, dar și oamenii inteligenți sunt proști. Toți suntem proști, dar despre asta într-un episod viitor. Să revenim la oile noastre. Aici intervine ideologia. Mulți idioți se implică în diverse organizații, aderă la mișcări și încearcă din răsputeri să-i facă și pe alții să gândească la fel ca ei. Unii o fac din convingere, alții sunt manipulați, dar toți se cred importanți și benefici societății. Mai țineți minte mișcarea #rezist? Acum vreo trei ani retorica era ieșiți din casă dacă vă pasă! Acum agenda spune stați în casă dacă vă pasă!

4. Idioții profesioniști
Politicienii, jurnaliștii și popii sunt la butoanele imenselor mașinării de propagandă pe care le reprezintă. Aceștia din urmă le sucesc mințile celor din primele trei categorii, să poarte măști, să stea în pătrățica lor, să se urască între ei, să danseze după cum le cântă. Pentru idioții profesioniști contează doar banii.

O nouă formă de dresare a populației o reprezintă și termoscanarea. Triajul epidemiologic se face la intrarea în magazine, în instituții publice, în școli, în spații închise. Dacă ai temperatura corporală mai mare decât scrie în lege, rămâi pe afară. Dacă nu porți acoperitoare facială, de asemenea. Iar dacă mai și strănuți în public, ești un infractor deosebit de periculos, meriți oprobriul public, pedeapsă și izolare. Cetățenii responsabili(a se citi idioții utili) sunt invitați să anunțe organele competente de câte ori au de a face cu astfel de elemente care atentează la siguranța publică. Control și supunere.

Experimentul continuă în acest laborator uriaș în care trăim. Omul nou se creează sub ochii noștri prin intermediul vechiului principiu divide et impera, asezonat cu emoții primare ca frica și ura. Izolarea e prima etapă. Aceasta se realizează printr-o condiționare pavloviană care presupune sacrificiu fizic(moarte, distanțare socială, drepturi și libertăți interzise), traumă(inducerea fricii de moarte) și suprimarea ego-ului și a demnității(purtarea măștii, termoscanarea). Regulile normale de viață dispar treptat, individul este detașat, izolat și purificat, are creierul spălat, iar mintea acestuia tinde către o tabula rasa. Etapa a doua(tranziția) are drept scop renașterea și reprogramarea într-un mediu nou. Vechiul mod de viață este îndepărtat și înlocuit cu unul nou, asemenea procesului de năpârlire. Individul, confruntat cu moartea în prima etapă, poate fi acum reformat în lumea nouă(lumea siguranței), care-l așteaptă la capătul tunelului. Integrarea este etapa finală a experimentului. Aici nu mai e cale de întoarcere. Individul a acceptat noua normalitate, noile reguli și conștientizează pe deplin că nu mai poate reveni la viața anterioară. Acum este un om nou, mândru de renașterea sa într-o lume nouă. Individul a reușit să iasă din tunel și să atingă acea luminiță, nu mai contează cu ce sacrificii și renunțări, atâta timp cât noua lume îi va oferi siguranța propăvăduită. Ce alegeți: pastila roșie sau pastila albastră? Siguranță sau libertate?

2 comentarii: