În urmă cu cinci ani, am scris câteva cuvinte despre ţara în care m-am născut şi în care trăiesc, despre oamenii care o populează şi despre preferinţele lor. Acum, la jumătate de deceniu distanţă, lucrurile nu s-au schimbat foarte mult. Oamenii sunt la fel, cultura e cam la acelaşi nivel, preşedintele ţării e acelaşi, aşa că şi cuvintele au rămas neschimbate:
Oameni de căcat,
Cultură zero,
Fetiţe deflorate,
Manele şi alcool.
România e cool!
marți, 8 iunie 2010
sâmbătă, 29 mai 2010
Las-o bă că merge aşa!
Acest trotuar se află în Braşov şi a fost asfaltat doar pe jumătate. Probabil că s-a terminat asfaltul. Sau a început ploaia. Sau muncitorii s-au plictisit. Sau muncitorii nu au fost motivaţi. Sau aceiaşi muncitori fac lucrurile doar pe jumătate. Fumează o ţigară pe jumătate, după care o aruncă, mănâncă doar jumătate de farfurie de ciorbă, se uită doar la prima repriză dintr-un meci de fotbal şi îşi satisfac femeia pe jumătate. Asta din cauză că suferă de ejaculare precoce. Dar cea mai mare problemă a lor este alta. Ei suferă de sindromul poporului român: "las-o bă că merge aşa!".
vineri, 30 aprilie 2010
Fuego
Numele lui real e Paul Ciprian Surugiu, s-a născut în data de 23 august 1976 la Turda şi este cântăreţ de muzică uşoară, dar prestează şi muzică populară şi colinde, când e cazul. Cu faţa lui blajină, de om nevinovat, nici nu putea să cânte altceva. Numele din buletin nu prea l-a ajutat, aşa că a trebuit să-şi aleagă un nume de scenă. Metoda folosită a fost una foarte originală: a amestecat 50 de bilete cu cuvinte din dicţionarul spaniol-român, din care a extras unul. S-a nimerit să fie "Fuego". Şi aşa i-a rămas numele.
Odată, când mă întorceam din Braşov, am avut ghinionul să dau peste o familie de fani ai lui Fuego. M-am urcat în maşină, fără să ştiu ce mă aşteaptă. Bărbatul, care era evident sub papuc, conducea fără să scoată o vorbă. Fata stătea cuminte în spate, lângă mine, îmbrăcată într-un costum popular. Femeia, însă, a ţinut să-mi arate cât de important e Fuego pentru familia lor. Mi-a povestit tot drumul ce frumos a cântat drăguţul de el, faptul că fetiţa lor cântase în deschidere şi că de-abia aşteaptă următoarea apariţie a vedetei preferate. Mai lipsea ca din difuzoare să se audă tot Fuego şi aş fi coborât din maşină. În orice caz, dacă m-aş întâlni cu individul pe stradă şi m-ar întreba: "Ce faci astă seară, tu?", i-aş răspunde aşa: "Prefer să merg pe jos din Braşov până în Tohanu Nou, decât să vin la concertul tău".
Odată, când mă întorceam din Braşov, am avut ghinionul să dau peste o familie de fani ai lui Fuego. M-am urcat în maşină, fără să ştiu ce mă aşteaptă. Bărbatul, care era evident sub papuc, conducea fără să scoată o vorbă. Fata stătea cuminte în spate, lângă mine, îmbrăcată într-un costum popular. Femeia, însă, a ţinut să-mi arate cât de important e Fuego pentru familia lor. Mi-a povestit tot drumul ce frumos a cântat drăguţul de el, faptul că fetiţa lor cântase în deschidere şi că de-abia aşteaptă următoarea apariţie a vedetei preferate. Mai lipsea ca din difuzoare să se audă tot Fuego şi aş fi coborât din maşină. În orice caz, dacă m-aş întâlni cu individul pe stradă şi m-ar întreba: "Ce faci astă seară, tu?", i-aş răspunde aşa: "Prefer să merg pe jos din Braşov până în Tohanu Nou, decât să vin la concertul tău".
miercuri, 31 martie 2010
Mişcarea de rezistenţă

Pentru că politicos a ajuns să fie sinonim cu fraier, pentru că eleva porno e mai cunoscută decât elevii olimpici, pentru că primim bani din fonduri europene, dar nu suntem în stare să-i cheltuim, pentru că România se manelizează pe zi ce trece, pentru că de douăzeci de ani cântăm "Deşteaptă-te române" şi încă nu ne-am trezit, Jurnalul Naţional a pornit Mişcarea de Rezistenţă. Aceasta este o campanie de susţinere şi promovare a adevăratelor valori şi o încercare onestă, chiar disperată de a readuce în România bunul simţ, moralitatea, corectitudinea, educaţia şi excelenţa. FOAMEA susţine Mişcarea de Rezistenţă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


